femei malefice din istorie

1. Elizabeth Bathory
Contesa Bathory este considerata cea mai infama criminala in serie din istoria lumii. Multe zvonuri au circulat in acea vreme despre fetele de tarani angajate la castel care dispareau ca prin minune fara ca nimeni sa le mai vada vreodata sau sa mai stie ceva de ele. Aceste zvonuri au ajuns la urechile regelui Mathias al II-lea, care a trimis o comisie sa verifice autenticitatea lor. Soldatii au intrat in castel la timp pentru a descoperi cadavrul unei fete, o alta care era pe moarte si sa elibereze alte cateva, care se aflau inchise in temnitele castelului. Printre activitatile preferate ale reginei se aflau: mutilarea totala, mutilarea mainilor sau a organelor genitale, batai indelungate, muscaturi ale fetei si corpului, amputarea bratelor sau a altor parti ale corpului si infometarea victimelor pana la moarte. Se pare ca aceste crime au avut loc pe o perioada indelungata de 25 de ani. A fost condamnata numai pentru 80 de victime, insa se pare ca numarul lor neoficial se ridica la cateva sute. Datorita statutului ei social, contesa nu putea fi judecata, insa a fost inchisa intr-o singura camera a castelului, pana cand a decedat, patru ani mai tarziu. Rautatea extrema a acestei contese a insapimantat lumea, iar folclorul local i-a atribuit si fapte care se pare ca nu le-a infaptuit. Cea mai cunoscuta dintre ele este ca Elizabeth Bathory se imbaia in sangele tinerelor pe care le omora, insa acesta teorie nu a fost dovedita nicioadata, negasindu-se dovezi in sprijinul ei.

2. Irma Grese
Una dintre cele mai feroce “produse” feminine ale nazismului, Irma Grese era cunoscuta sub numele de “Cateaua din Belsen”, si asta nu datorita caracterului ei milos. A abandonat scoala la 15 ani, pentru ca nu avea foarte multa dedicatie pentru studiu. Mai tarziu, a incercat sa devina asistenta medicala, dar nu a fost primita in randul acestora. Si-a gasit in scurt timp vocatia, odata cu inscrierea in randul “Ligii femeilor germane”. In 1943 a fost transferata la Auschwitz, devenind in mai putin de un an “Senior Superviser”. Promovarea a fost facuta pe baza excesului de zel de care dadea dovada. Printre “hobby-urile” ei se numarau crimele, torturile psihice si fizice, abuzurile sexuale, bataile crunte cu biciul sau asmutirea cainilor infometati asupra prizonierelor. Umbla incaltata cu cizme foarte grele, un accesoriu util in torturarea fizica a prizonierelor si nu se deplasa niciodata fara pistol si bici. In data de 17 aprilie 1945 a fost capturata, impreuna cu alti ofiteri SS, judecata sub legea britanica si condamnata la moarte prin spanzurare. Apelul ei a fost respins, devenind astfel, cea mai tanara femeie condamnata la moarte sub legea britanica in secolul XX

3. Ilse Koch
Vrajitoarea din Buchenwald, pe numele ei Ilse Koch, a fost sotia lui Karl Koch, comandantul lagarului de concentrare de la Buchenwald intre 1937 si 1941 si a celui de la Majdanek, intre 1941 si 1943. Imbatata de puterea absoluta pe care i-a pus-o pe tava sotul ei, aceasta nu s-a dat inapoi de la nicio fapta marsava. In perioada Buchenwald, a reusit sa uimeasca oamenii prin desfraurile, torturile si obscenitatea de care era capabila. Colectionara impatimita, Ilse si-a creat o macabra colectie formata din lampioane si genti confectionate din piele…umana. Pentru diversitate, se foloseau bucatile de piele tatuate. Datorita pasiunii ei, a fost promovata in cadrul lagarului pe postul de sefa a gardienelor. Dupa terminarea razboiului a fost judecata, inchisa, eliberata si iar inchisa. In final, s-a spanzurat in 1967, in inchisoarea pentru femei Aichach.

4. Katherine Knight
Prima femeie din Australia condamnata la inchisoare pe viata, fara posibilitatea eliberarii conditionate, Katherine Knight era cunsocuta pentru relatiile ei violente. Printre “dragalaseniile” ei casnice se numara sfaramarea maxilarului primului sot, taiarea gatului unui catelus de 8 saptamani in fata celui de-al doilea sot, o relatie fierbinte cu John Charles Thomas Price, care s-a lasat cu un ordin de restrictie impotriva ei. Acest lucru nu a impiedicat-o sa se apropie totusi de el suficient de mult incat sa-l injunghie de 37 de ori cu un cutit de bucatarie. Insa nu s-a multumit numai cu atat. Dupa ce l-a omorat, l-a jupuit de piele, i-a taiat capul si l-a pus intr-un bol de supa, i-a taiat fesele si le-a gatit la cuptor, insotite de o garnitura de legume. Ce a mai ramas din cadavru a fost suspendat de tocul unui geam din camera de zi. Masa calda, impreuna cu un biletel, a fost trimisa copiilor insa, spre norocul acestora, politia a reusit sa intervina inainte ca ei sa ajunga acasa.

5. Mary Ann Cotton
Englezoiaca Mary Ann Cotton este o alta criminala in serie, care a actionat sub impulsul lacomiei. Maritata la varsta de 20 de ani cu William Mowbray, acestia s-au stabilit in Plymouth, Devon, pentru a inteimeia o familie. Cuplul a avut cinci copii, dintre care patru au murit in conditii suspecte, diagnosticul fiind febra gastrica si dureri de stomac. Faptul ca s-au mutat in nord-vestul tarii nu parea sa ii ajute foarte mult. Blestemul i-a urmat. Inca trei copii au fost nascuti si tot trei copiii au fost inmormantati. William avea sa ii urmeze in scurt timp, rapus de o misterioasa boala intestinala. I-a urmat si cel de-al doilea sot, George Ward si inca un copil. Cauza? Probleme intestinale. Acest sir de coincidente incredibile au atras intr-un final atentia presei, ale carei investigatii au dus la prinderea criminalei. Ziarele au descoperit ca, in timpul mutarilor ei frecvente, a pierdut trei soti, un iubit, un prieten, mama si o multime de copii, toti loviti de aceasi boala. A fost spanzurata la Durham County Gaol, in data de 24 martie 1873, pentru otravire cu arsenic. Faptele ei au oripilat intr-asa masura populatia, incat executorii ei s-au asigurat ca nu va muri foarte repede in streang.

6. Belle Gunness
Belle Gunness este una dintre cele mai inspaimantatoare criminale in serie din istoria Statelor Unite. Avand o statura impresionanta, cu o inaltime de 1.83 metri si cantarind peste 91 de kilograme, Belle era o femeie impozanta, de descendenta norvegiana. Aceasta si-a otravit cei doi soti si toti copiii, in perioade diferite, continuand cu toti pretendentii si iubiti. Motivul? Lacomia in stare pura. Politele de asigurare de viata si bunurile furate sau luate prin escrocherie de la victime formau toate veniturile ei. Anumite rapoarte pun pe seama ei peste 20 de crime, infaptuite de-a lungul mai multor decade.

7. Myra Hindley
Myra Hindley si Ian Brady sunt responsabili pentru asa numitele “Crime din mlastina”, care au avut loc in Manchester, Marea Britanie, la mijlocul anilor ’60. Impreuna, cei doi sunt responsabili de rapirea, abuzul sexual, torturarea si uciderea a trei copii sub varsta de 12 ani si a doua adolescente, in varsta de 16 si 17 ani. Indiciul care a dus la dezvaluirea identitatii criminalilor a fost un bagaj pe care Myra il uitase in gara centrala din Manchester. Printre probele incriminatorii se afla si o caseta pe care cei doi inregistrasera una dintre victime, in timp ce era violata si torturata. Inainte de a fi incarcerata, aceasta a abordat o atitudine plina de aroganta, pe care si-a pastrat-o si in timpul procesului, neparand sa-i pese de soarta ei. A fost prima femeie care si-a petrecut 37 de ani in detentie, cea mai lunga incarcerare din istoria Angliei moderne. In timpul detentiei, aceasta si-a schimbat atitudinea, pozand intr-o femeie religioasa si ispasita. Mai mult decat atat, si-a continuat studiile, reusind sa obtina o diploma universitara. Insa eforturile ei nu au fost de natura sa convinga prea multa lume. A murit in data de 15 noiembrie 2002, la varsta de 60 de ani, in urma unui atac de cord. Ironia face ca doar cateva zile mai tarziu, guvernul Marii Britanii sa dea un decret care ar fi gratiat-o.

8. Beverly Allitt
Cunoscuta sub numele de “Ingerul mortii", Beverly Gail Allitt este una dintre cele mai cunoscute criminale in serie din istorie. Asistenta pediatrica, ea este responsabila de moartea a patru copii si de ranirea grava a altora cinci, aflati in grija ei. Aceasta folosea des injectiile cu insulina sau potasiu pentru a provoca palpitatii cardiace. Desi a fost condamnata numai pentru noua victime, ea a mai provocat ranirea a inca treisprezece copii, inainte sa fie prinsa. Allitt nu a marturisit niciodata care este motivul crimelor ei, dar sindromul Munchausen de care suferea poate oferi o posibila explicatie. Sindromul Munchausen este o forma complexa de maltratare, fiind definit prin falsificarea sau inducerea, de catre un ingrijitor, a unei suferinte emotionale si fizice la adresa unei persoane aflate in grija sa. De asemenea, sindromul se refera si la persoanele care simuleaza sau care-si induc simptomele unei boli pentru a atrage compasiune, protectie si a castiga control asupra altora.

9. Regina Mary I
Mary a fost singurul copil al regelui Henry VIII si al Caterinei de Aragon. Incoronata dupa moartea lui Edward al VI-lea si indepartarea de pe tron a “Reginei de noua zile”, asa cum a ramas in istorie lady Jane Grey, Mary este recunoscuta pentru campania violenta pe care a dus-o pentru reintoarcerea Angliei la catolicism. Multe figuri proeminente protestante au fost executate pentru convingerile lor religioase, aducandu-i reginei denumirea de Bloody Mary (Mary cea sangeroasa). 800 de protestanti au parasit atunci tara, in asteptarea unor vremuri mai bune, asteptand moartea reginei pentru a se reintoarce in tara.

10. Isabela de Castilla
Isabela I a Spaniei este cunoscuta drept protectoarea si sustinatoarea lui Cristofor Columb, impreuna cu sotul ei, Ferdinand II de Aragon. Impreuna, au facut posibila unificarea Spaniei sub nepotul lor, Carlos I. Ca parte a procesului de unificare, Isabela a fost cea care l-a numit in functia de Inchizitor General pe temutul Tomas de Torquemada. In data de 31 martie 1492, este implementat decretul Alhambra, care forta convertirea populatiei evreilor si musulmanilor la catolicism. Prin urmare, 200 000 de persoane au parasit Spania. Cei care au ramas si au ales convertirea nu au scapat, totusi, de investigatiile si torturile inchizitiei. In 1974, papa Paul al VI-lea a propus-o pentru beatificare. In cadrul bisericii catolice, Isabela este descrisa drept “servitoarea Domnului”.

Bonus

http://video.telegraph.co.uk/services/player/bcpid1529569286?bctid=5524339001

Cinicii sunt printre noi

Cinicii sunt printre noi. Ii recunosti dupa expresia vesnic sictirita. A nu se confunda cu depresivii sau pesimistii...astia sunt din cu totul alta categorie. Daca depresivul nu e incantat nici macar de jumatatea plina a paharului, caci nu-i e suficienta, pesimistul o vede oricum numai pe cea goala, iar cinicul va vedea...musculita minuscula ametita si aterizata pe undeva pe la fundul paharului...dar nimic nu-l impresioneaza pe un cinic, caci orice e o sursa vesnica de ironie. Cinicul n-are sentimente. El nu rade, nu plange, nici nu sare in sus de bucurie, dar nici nu se inchide in casa de tristete. El e imun la tot si toate si riposteaza permanent...la tot si toate...cu comentarii acide. De fapt, cinismul e doar o masca, un scut care ascunde...ce altceva decat frica. Frica de a fi altfel, de a indrazni, de a darama imposibilul. Ei nu pot sa se detaseze de multime si sa creeze ceva unic, si nici sa ajunga prea departe, caci suisul e prevazut intotdeauna cu coborasuri, de care ei se tem atat de tare. Si totusi cinicii sunt vazuti in general(nu si de mine) ca simpatici, caci o ironie binevoitoare, acida si usor pesimista vine tocmai bine sa confirme complexele celorlalti. Eu ii vad doar ca pe niste lasi, care se rezuma doar sa stea intr-un culcus comod, in rand cu turma, desi aparent sunt mai interesanti.
Si totusi...au si ei un rost...mai echilibreaza lucrurile. Cinic vorbind...

cafea cu aroma de aventura

Am ajuns mai devreme. Da, se intampla si asemenea miracole. De fapt am plecat mai devreme, ca sa apuc sa-mi platesc si telefonul, dar, chiar in fata bancii, m-am razgandit...parca nu-mi venea sa incep saptamana dand atatia bani. Mi se intampla rar...de fapt aproape niciodata...dar de data asta, am decis sa ma duc mai devreme la intalnirea cu o veche prietena pe care nu o mai vazusem de sute de ani. In orasul de gheata, focul luminilor de sarbatori dogorea, luminand cu maiestria unui reflector pe o scena de teatru, cand si cand, diverse puncte de interes. Am comandat o cafea exotica, cu aroma de scortisoara. Ea a ajuns o data cu cafeaua...surprinzand jocul pervers si cu accente usor sadice, cu tipul de la masa de alaturi, a carui prietena-un Othello in varianta feminina- fierbea.

Ne-am delectat cu arome exotice, am readus in prezent povestile de mult uitate, am studiat oamenii din jur, ne-am imaginat povestile lor, demne de un film de actiune, horror, comedie, parodie, drama sau romantic, dupa caz...si ne-a luat valul...pana cand...s-a facut liniste in jurul nostru. Nu ne dadeam seama ca deja vorbeam cam tare si toti auzeau cum arata viata lor de fapt, si din ce filme vine fiecare...mult mai picante decat pareau in realitate...cu siguranta. Si a devenit fiecare din noi, actrita in propriul film...scena: o terasa! Cum a sunat povestea castigatoare? Pai...sa vedem...

Noapte de vara, cu cer instelat. In aer se simte linistea si presiunea de dupa furtuna. La o terasa, un el, o ea si un prieten comun. El si ea nu se cunosc de mult, dar a fost cu scantei, un foc de artificii intens, dar uneori periculos asa cum...el va afla mai tarziu...au fost mai toate relatiile ei...dar niciodata la intensitatea asta. Sa fie acolo oare un trio amoros? Nu se stie, dar intotdeauna, o parte din poveste ramane la latitudinea imaginatiei spectatorilor. La celelalte mese, majoritatea sunt oameni blazati sau normali...civili...cu un servici normal...cu program normal si obositor, si fara mari pasiuni. Intre cei 3 se formeaza echipe-2 contra 1, apoi se schimba membrii intre ei...usor, usor, atmosfera se incinge, din aer dispar semnele ploii de mai inainte, si aerul e cuprins de flacari. In acord cu atmosfera generala, care ardea, parca asteptand ceva....El si cu Ea incepura sa discute in contradictoriu...si mai in contradictoriu...si mai..si mai...pana cand, ea se ridica si pleaca val vartej. Nu trec nici 5 minute, ca se intoarce, spre a-i da o palma, dupa care se aseaza linistita inapoi la masa de parca nu s-ar fi intamplat nimic. Chicoteli infundate se simt de la celelalte mese...si cei 3 devin din ce in ce mai constient, chiar si sub aburii alcoolului, ca sunt acum in centrul atentiei tuturor...inca discret, dar in curand nimic nu va mai fi discret in acel loc. Aparent s-au impacat, nu fac decat sa se tachineze, dar...el e razbunator si incepe sa o enerveze din ce in ce mai tare, pana cand, ea se ridica si ii mai da o palma, gandindu-se(daca poti gandi in asemenea momente), ca prima a fost prea slaba. si incepe sa-i placa ideea...asa cum se spune...foamea vine mancand...si nu se opreste numai la o palma...Ea nu era vreo godzilla feminina...dar...caldura din aer, palma ei intr-un loc sensibil...lui ii dadu sangele pe nas, si cand se ridica, sangele lui tasneste peste ea peste tot, si peste el...peste amandoi. Chelnerii s-au speriat, toti credeau ca s-a intamplat ceva, ei 2 nu prea intelegeau ce-i cu atata agitatie... dar, la baie, oglinda le arata o imagine scapata dintr-un film horror...erau efectiv plini de sange, desi practic n-aveau nimic. Cand a iesit cineva de la baie si i-a vazut a inceput sa tipe ingrozita. S-au spalat, si au plecat mai departe...fara nici o urma aparenta a recentului incident...noroc ca in acea seara fusesera la o terasa unde nu ajung niciodata si nu-i cunostea nimeni. Oricum...ce mai show pt oamenii plictisiti si blazati de acolo!

Eu si acea prietena, ne-am despartit, promitandu-ne ca ne vom revedea mult mai repede de data asta, caci se pare ca avem ce sa ne povestim.

La plecare, o femeie nebuna ne-a dat ghiocei...asa ca s-a stabilit. Urmatoarea cafea cu aroma de aventura va veni o data cu aparitia primilor ghiocei. Am jucat adevar si provocare...azi a fost ziua adevarului, dar ghioceii ne vor aduce si provocarea!

Let it snow!

Ieri mergeam prin Constanta, si fredonam melodia care nu-mi iesea din cap...cea din reclama cu cafeaua...si uite ca azi a inceput sa ninga. Oi fi si eu vreo adevarata fiica a mamei Omida :))



Let it snow
(Dean Martin, Frank sinatra)



Oh the weather outside is frightful,

But the fire is so delightful,

And since we've no place to go,

Let It Snow! Let It Snow! Let It Snow!



It doesn't show signs of stopping,

And I've bought some corn for popping,

The lights are turned way down low,

Let It Snow! Let It Snow! Let It Snow!



When we finally kiss goodnight,

How I'll hate going out in the storm!

But if you'll really hold me tight,

All the way home I'll be warm.



The fire is slowly dying,

And, my dear, we're still good-bying,

But as long as you love me so,

Let It Snow! Let It Snow! Let It Snow!

Cerceii cu caluti de mare

Oare de ce ne atasam atat de mult de obiectele din jurul nostru? Ce inseamna ele de fapt?
Eu de exemplu, am perioade cand ma atasez de o anumita pereche de pantofi si aproape ca ii port numai pe aceia de fiecare data cand e posibil, desi am multe alte variante. Sau o bluza in care ma simt mai bine.. sau.. in momentul de acum obiectele pe care le atasez de mine de fiecare data sunt cerceii verzi cu caluti de mare care imi plac atat de mult. Imi plac tot felul de obiecte de decor, care dau o nota personala camerei mele. Cum ar fi veioza in forma de soare pe care am adus-o acum 7 ani de la Paris, sau soarele de ceramica din perete, sau statueta cu pisica egipteana. Dar.. daca as pleca undeva.. departe.. si nu as mai avea toate obiectele astea in jurul meu, si nici hainele sau accesoriile preferate.. oare.. n-as mai fi la fel? Oare s-ar schimba ceva? Ce incerc sa spun eu de fapt aici e ca obiectele din jurul nostru n-au de fapt nici o importanta decat aceea pe care le-o dam noi. Noi investim in aceste obiecte, si nu ma refer la bani, ne exprimam personalitatea prin modul cum ne imbracam sau ne decoram spatiul in care locuim. Si totusi, eu nici macar nu stau prea mult pe acasa. Sunt ani buni de cand ma tot mut dintr-o casa in alta si e ceva obisnuit pentru mine sa locuiesc in mai multe locuri in acelasi timp.

Oare.. ce se ascunde in spatele cerceilor astora cu caluti de mare? De ce imi plac atat de mult? Eram in Boston cand i-am luat, i-am vazut la magazinul de la acvariu si am plecat, ca trebuia sa ajungem in alta parte destul de repede.. dar.. m-am intors dupa ei. Apoi am pierdut unul din ei si l-am gasit prin camera dupa vreo 2 ani..), dar imi placeau si inainte sa-i pierd.

Candva, un prieten mi-a adus o floare, o orhidee foarte frumoasa. In aceeasi zi, mai tarziu, altcineva mi-a dat o crenguta rupta din sutele de pomisori cu flori galbene. M-am bucurat pentru acea crenguta mult mai mult decat pentru orhidee. Uite un exemplu de “gestul conteaza”..ee.. acum n-o sa va mint ca nu sunt deloc materialista dar..am si eu momentele mele..) Deci inca o data, nu neaparat valoarea in bani a obiectelor conteaza, ci valoarea cu care le investim noi afectiv. Bine, acum dintre un bmw rosu si o dacie.. e clar ce voi alege. Dar nu intotdeauna alegerile sunt atat de simple.

mi-e dor...

de zilele lungi de vara, pline de lumina, de razele soarelui ce ma mangaiau subtil dimineata si de noptile zgomotoase in urma zilelor pe masura. Vara parca suntem mai fericiti, mai relaxati, mai destinsi, suntem dispusi sa acceptam mai multe, sa fim mai toleranti. Inca nu am invatat sa ma adaptez la raceala nordica...poate undeva la munte, la caldura semineului si miros de brazi ar fi alta situatie...cu alte cuvinte, mi-e dor de vacanta.

azi a fost o zi speciala. am votat....printre altele...dar speciala a fost din alt motiv. azi dimineata a murit cainele alor mei pe care il aveam de la 13 ani. am simtit azi noapte, simteam ceva, in vis dar nu puteam sa ma misc sau sa scot vreun sunet...si apoi ma trezeam....de mai multe ori. restul am uitat...

cand aveam 13 ani si a aparut Lupu, am facut o mare schimbare. M-am mutat de la ai mei si m-am schimbat si maturizat mult. Probabil ca schimbarea aceea m-a facut ce sunt azi. Nu aveam o relatie foarte stransa cu cainele alor mei dar...mi-e dor de latraturile lui ragusite.

O sa vina si vacanta alsaciana cu miros de scortisoara...apropo, mi-e dor de zapada...si de tine!