french style

O tunsoare frantuzeasca, o vacanta frantuzeasca, un sarut frantuzesc...mancare frantuzeasca..mmmm...voulez-vous...?

Mos Craciun mi-a adus...un bilet de avion...ahhh, da si muulta ciocolata neagra, la care tot rontai de vreo 2 ore. O sa ma opresc candva...promit...dar pana atunci...e asa de buna...imbracata in aprinsul si pasionalul rosu, cu un look schimbat...din camera web si din oglinda imi surade cineva nou. O alta fata a Evei cea perversa, de care vorbeam intr-un blog anterior. Asa ca, trebuie acum sa intru in pielea noului personaj...french...in style moulin rouge...ca tot suntem in perioada Craciunului cu mosul cel rosu.

Eram la coafor mai devreme, si o coafeza se plangea ca are atat de mult de munca in perioada asta cu sarbatorile, si la servici, si acasa unde trebuie sa faca mancare, etc, si ca pentru ea, sarbatorile astea sunt cea mai deprimanta perioada a anului. Ciudat mod de a gandi...mie mi-au placut intotdeauna. Stralucirea, luminile orasului, mirosul de brad si de cozonaci, cadourile, placerea de a darui si de a primi, sentimentul de uniune, veselie si intelegere, si nu as transforma niciodata Craciunul intr-o corvoada. Daca nu-ti face placere sa faci ceva, nu face si gata, ce-o fi atat de complicat. Dar, o optimista incurabila ca mine, intotdeauna va vedea numai partea plina si roz a paharului...de fapt nici nu vad sensul sa vezi altceva, cand poti sa traiesti intr-o lume frumoasa, asa cum ti-o creezi tu. Credeti ca unui om deprimat i s-au intamplat in viata mai multe nenorociri decat altuia? Sincer, ma indoiesc profund de asta. E vorba de cum alegi tu sa vezi lucrurile...caci pana la urma fiecare are exact viata pe care si-o doreste. Daca cumva crede altceva, asta e doar pentru ca ori nu-si doreste suficient de tare o schimbare, ori ii e mult mai bine asa, intr-un echilibru comod. Caci exista frica de succes intr-o masura aproape egala cu cea de esec. Nu stim ce sa facem cu succesul si unde sa mergem mai departe, asa ca e mai usor sa-l evitam. Dar oare nu e muuult mai interesanta viata atunci cand iti asumi riscuri? Ce mai poate fi asa deprimant cand in jur e atata stralucire? Numai s-o vezi...

Let it snow!

Ieri mergeam prin Constanta, si fredonam melodia care nu-mi iesea din cap...cea din reclama cu cafeaua...si uite ca azi a inceput sa ninga. Oi fi si eu vreo adevarata fiica a mamei Omida :))



Let it snow
(Dean Martin, Frank sinatra)



Oh the weather outside is frightful,

But the fire is so delightful,

And since we've no place to go,

Let It Snow! Let It Snow! Let It Snow!



It doesn't show signs of stopping,

And I've bought some corn for popping,

The lights are turned way down low,

Let It Snow! Let It Snow! Let It Snow!



When we finally kiss goodnight,

How I'll hate going out in the storm!

But if you'll really hold me tight,

All the way home I'll be warm.



The fire is slowly dying,

And, my dear, we're still good-bying,

But as long as you love me so,

Let It Snow! Let It Snow! Let It Snow!