eXtreme

Nu am mai facut de mult ceva extrem. Ba chiar m-am linistit si m-am asezat, si am eliminat pe cat posibil elementele stresante. Dar...adrenalina isi cere tributul. Pot juca si rolul femeii normale si obisnuite, fara pasiuni arzatoare sau vise inalte, orice e posibil atata timp cat nu se intinde pe o perioada prea lunga. Dar sunt ceea ce sunt. Am nevoie permanenta de stimulare si evolutie. Cautarea noului e, dupa un anume punct, considerata un defect de societate. Sa luam de pilda persoanele care isi schimba foarte des locul de munca...se pare ca asta nu e privit prea bine de angajatori. Cu siguranta ca...nu ofera stabilitate. Nu as merge chiar pana la schimbari atat de mari, dar se simte nevoia de ceva nou pe ici, pe colo. Nu-mi plac oamenii blazati din jurul meu care se multumesc cu ce au si nu indraznesc sa viseze la mai mult. Cred ca trebuie sa-ti exploatezi la maxim potentialul si talentele, chiar pana la limite de care altii se sperie. Eram azi la un curs despre anxietate si fobii, in care ne spunea ca singurul mod sa scapi de o frica e sa o infrunti, sa treci prin ea si s-o traiesti la maximul posibil. Eu nu am deloc anxietati(doar o singura fobie-de care nu vreau sa scap-adica s-o infrunt!!!), dar nu cumva frica e ceea ce-i impiedica pe majoritatea oamenilor sa mearga mai departe? De ce sa te multumesti cu ceva caldut, cu "nu mi-e rau, dar nu mi-e nici excelent", de ce sa-ti fie de ajuns ca ai evoluat de la omida la nimfa, cand poti zbura cu aripi de fluture...