Germania...

Trenuri, drumuri, avioane...

Mi-am petrecut dimineata intr-o gara, asteptand trenul. Cu o zi inainte alergasem dupa tren mai ceva ca la maraton, doar ca sa-l vad cum pleaca de sub ochii mei, chiar in momentul cand am ajuns pe peron. Intr-o alta zi, alarma ceasului de dimineata m-a facut sa cad din pat, infasurata in patura, ceea ce mi-a dat o energie ce m-a tinut intreaga zi...si am prins toate trenurile.

Ieri am alergat din nou dupa avion si am reusit sa ajung cu 5 minute inainte sa se inchida poarta. De data asta nu eu am intarziat, ci trenul. L-am asteptat cu un mic dejun frantuzesc, observand marea de lume care intra si iese dintr-o gara. L-am asteptat cu el, care nu e obisnuit sa astepte trenuri sau sa alerge dupa avioane. Deci fuga mea dupa adrenalina creaza o tornada care ii ia pe sus si pe cei care nu se simt in siguranta in mijlocul norului de intensitate si flacari. Imi place sa ma consider un condiment care adauga intensitate in viata oamenilor, cu pretul tulburarii linistii...publice.

Avionul asteptat, urmarit, alergat si prins pe ultima secunda, a ajuns mai devreme cu juma' de ora. Precizie nemteasca de ceas. Le-am spus auf wiedersehen cu zambetul pe buze si mi-am continuat goana nebuna. Dar am invatat sa ma opresc pentru o clipa si sa rasuflu. Si m-am trezit si devreme, caci nemtii astia m-au invatat pretul timpului.

Ich liebe dich!!! Nu, nu e pentru stewarzii din avion, contrar asteptarilor, dar asta e cam tot vocabularul meu in nemteste. Capisci?

filme bune in 2009

Anul asta, intamplator, am vazut foarte multe filme facute acum, caci a trebuit sa le descarc pentru cineva, si cu ocazia asta, m-am uitat si eu la ele, in cate o seara cu chef de film, pe rand, de-a lungul anului...iar numarul lor a atins deja dimensiuni enorme. Pot sa spun ca am ramas placut impresionata de cele mai multe dintre ele. O sa incerc sa-mi amintesc...intr-o ordine aleatorie.

• 2012

-am avut prejudecati in legatura cu filmul asta. il descarcasem mai de mult, dar nu aveam de gand sa-l vad, caci ideile astea cu apocalipsa si sfarsitul lumii chiar nu ma impresioneaza. Si totusi, l-am vazut...si n-am regretat. Il consider un film destul de bun, care te tine in alerta cam tot timpul, cu multe efecte speciale, bine jucat, si cu o intriga atragatoare. Mi-a placut Woody Harrelson in rolul nebunului vizionar...de fapt pot sa spun chiar ca e unul din filmele de anul asta care mi-a placut cel mai mult.

• Law Abiding Citizen

-2 raufacatori patrund in casa unei familii fericite si ii ucid sub privirile lui, sotia si fiica personajului principal. Acestia scapa cu o pedeapsa foarte usoara, printr-o eroare de procedura juridica. Actiunea se muta 10 ani mai tarziu, cand personajul principal, care se dovedeste a fi un geniu ce lucra pentru serviciile de spionaj, are acum o vendetta personala cu criminalii, dar si cu intregul sistem juridic care l-a tradat in trecut, si reuseste chiar, el, un singur om, aflat la inchisoare pentru uciderea unuia din criminali, sa terorizeze intregul oras Philadelphia prin mecanisme misterioase si aparent fara vreo solutie salvatoare pentru victimele sale. Dar isi gaseste un adversar pe masura in persoana avocatului care nu l-a putut ajuta acum 10 ani. Un thriller bine construit si care merita vazut.

• Last House on the Left

-aceeasi idee cu victima devenita agresor o regasim si in acest thriller, dar care nu e nici pe departe atat de sus calitativ ca filmul de mai sus. 2 fete aflate in vacanta sunt terorizate de o banda de criminali, si numai una din ele, reuseste sa scape, prin calmul dovedit in situatii limita, caci panica ucide. Dar, in goana lor prin padure, atacatorii vor avea parte de o surpriza de proportii, atunci cand sunt nevoiti sa innopteze la ultima casa pe stanga, chiar casa de vacanta a familiei fetei ce reusise sa fuga. Destul de sadic....

• The Proposal

-schimband registrul, trecem la o comedie cu accente romantice. O femeie de afaceri de succes, Sandra Bullock se vede in situatia penibila de a fi deportatata din America, desi nu venea din vreo tara saraca, ci chiar din Canada, ceea ce ar fi facut-o sa piarda slujba bine platita si cariera de succes pe care o avea. Asa ca ea gaseste o solutie originala, il "obliga" pe asistentul ei sa se casatoreasca cu ea, amenintandu-l ca altfel isi va pierde slujba. Cei 2 trebuie sa treaca drept un cuplu fata de toata lumea, ceea ce ii pune intr-o serie de incurcaturi si situatii amuzante. Happy ending...

• The Hangover

-chiar o comedie buna, avand o reteta de succes des folosita in filmele americane: aventurile unui grup de prieteni, aflati la o petrecere de burlaci a unuia din ei, unde altundeva decat in Las Vegas. Un drog ciudat pe care il iau accidental, ii face sa se trezeasca a doua zi, in niste situatii in care nu s-ar fi gandit vreodata ca ar putea ajunge, fara sa-si aminteasca absolut nimic din seara dinainte, iar unul din ei lipseste. Cei trei prieteni pornesc o cursa contra cronometru pentru reconstituirea evenimentelor din noaptea trecuta si gasirea celui de-al patrulea, chiar cel ce urma sa aiba nunta a doua zi. Pe drum fac multe descoperiri despre ei insisi, ceea ce ii duce spre un final fericit.

• Bruno

-mie mi s-a parut cam porcarie, totusi e un film destul de bine cotat, iar Sacha Baron Cohen e un actor bun. Nu am vazut si "Borat", dar am inteles ca e mai bun decat "Bruno". Sacha, alias Bruno, este un jurnalist neamt, gay, excentric si exhibitionist, ce parodiaza valorile din industria modei, a reclamelor si televiziunii, sub masca unui gay prostut si obsedat sexual. Multe imagini "explicite", iar ridicolul situatiei poate fi amuzant pentru cei ce gusta genul asta de umor.

• Public Enemies

-l-am vazut la cinema. Nu e printre cele care mi-au placut in mod deosebit, desi, din nou, e un film bine cotat. Dar nici nu mi-a displacut, cred ca impresia de dupa a fost "dragut". Johnny Depp este John Dillinger, un bandit celebru, declarat inamicul numarul 1 al Americii, urmarit de toate fortele de ordine, dar imposibil de prins, caci inteligenta sa stralucitoare il facea sa iasa cu bine din orice capcana. Film bunicel, actori buni...aici am descoperit-o si pe Marion Cotillard, pe care nu o stiam pana acum. Mi-a placut mult cum a jucat scena cu torturarea de la politie, asa ca am cautat-o apoi pe net, si am aflat ca are un Oscar pentru "La Vie En Rose" din 2007, unde isi pune in valoare si calitatile vocale, interpretand-o pe Edith Piaf. Revenind la "Public Enemies", alaturi de Johnny Depp, mai joaca si Christian Bale, un rol interesant...

• The Box

-un thriller noir, cu Cameron Diaz intr-un rol atipic de cele cu care ne-a obisnuit pana acum. Filmul are de toate. Suspans, mister, alegeri esentiale si pulsiuni carora nu le poti rezista. Actiunea se petrece prin anii '70. Cameron Diaz este o sotie si mama fericita, desi are un mic handicap la un picior in urma unui accident din tinerete. Dupa ce afla ca va fi data afara de la scoala unde era profesoara, in urma reducerilor de personal, in aceeasi zi cand si sotul ei, un stralucit inginer ce lucra la NASA, isi pierde orice speranta de a mai deveni cosmonaut, aparent fara nici un motiv real, ea este vizitata de un personaj misterios si inspaimantator, cu jumatate de fata arsa, ce ii lasa o cutie ce ii oferea o alegere interesanta. daca va apasa butonul cutiei in 24 de ore, va primi 1 milion de dolari, dar o persoana necunoscuta va muri. Poate ea oare rezista tentatiei? Mai departe, actiunea ne poarta printr-un carusel ametitor si incalcit, iar de la jumatea filmului ia o cale surprinzatoare. Sfarsitul e cel previzibil...dar per total chiar mi-a placut!

• Orphan

-o familie cu 2 copii, carora le murise al 3-lea la nastere, decid sa adopte o fetita, dintr-un orfelinat. Dar "perfecta" si inocenta micuta, se dovedeste a nu fi chiar ce parea. Initial, micile ei capricii sunt acceptate ca atare de parintii ei adoptivi, dar, cu timpul, fratii si mama devin banuitori. Singurul vrajit ramane tatal, care, spre ghinionul lui, va deveni si aparatorul copilei pana aproape de sfarsitul filmului, chiar si impotriva propriei familii. O serie de disparitii inexplicabile si de accidente misterioase...pana cand mama face o descoperire socanta si isi salveaza familia de amenintarea din umbra. Despre ce e vorba, va las sa descoperiti singuri. Filmul se vrea horror, dar nu reuseste sa sperie prea tare. Totusi, ca thriller este destul de reusit.

• Drag Me To Hell

-tot un horror, pe care l-am vazut cu un grup de prieteni, ceea ce ne-a facut sa-l privim mai putin "speriati", si mai mult amuzati de unele faze cam penibile, dar deosebit de scarboase. Si totusi, dupa a doua jumatate, ne-a dat cativa fiori. Christina este o blonda, angajata la o banca,aflandu-se in situatia de a fi promovata, in competitie cu colegul chinez, meticulos si fara vreun scrupul. O batrana scarboasa si inspaimantatoare vine si o roaga sa o mai amane cu plata datoriilor si sa nu-i ia casa. Dupa un moment de slabiciune, Christina avand totusi, inima buna, decide in final sa nu asculte rugamintile batrnei si sa puna in aplicare strictele reguli ale bancii, caci nu vroia ca nimic sa-i pericliteze oportunitatea de promovare. Dar, batrana ce se dovedeste a fi o tiganca vrajitoare, o blesteama sa fie tarata in iad, blestem implacabil cu care Christina trebuie sa lupte din greu. Nu mi-a placu deloc uciderea pisicului. In rest, filmul e cam ca orice horror. E "vazubil", ca sa spun asa.

• 17 Again

-sa schimbam registrul, si sa trecem la o comedie bunicica. Pentru eroul principal, viata pare ca i-a oferit tot ce si-a dorit vreodata. Un sportiv de succes, cel mai bun din echipa liceului, e anuntat ca va primi o bursa la o universitate de prestigiu, e popular, cu succes la femei, si o prietena frumoasa...dar toata viata i se va schimba cand prietena ramane gravida. El nu are nici cea mai mica indoiala, si renunta la toata cariera sa sportiva si la viitorul stralucit ce se anunta, si isi intemeiaza o familie alaturi de aceasta. Anii trec, are acum 2 copii, o fata de 16 ani si un baiat mai mic...dar toata viata i-a reprosat sotiei sale ca din cauza ei este acum un ratat, frustrat si neimplinit. El divorteaza de ea, apoi e si concediat de la locul de munca, si, deprimat fiind, se intoarce in singurul loc unde a fost vreodata fericit: liceul. Acolo, un om de serviciu il intreaba daca ar vrea sa aiba din nou 17 ani...iar miracolul se intampla peste noapte. Acum isi poate schimba viata si poate repara greselile trecutului. Dar sunt oare ele greseli? Oare acum va face altfel? Ramane de vazut...

• Angels and Demons

-vestitul film, masiv promovat, dupa cartea lui Dan Brown, pe mine m-a dezamagit. Vaticanul trebuie sa faca fata unor atacuri teroriste care pun in pericol vietile candidatilor pentru postul de noul papa, iar singurul ce ii mai poate salva este un cercetator, in persoana lui Tom Hanks, Robert Langdon, acelasi personaj din "Codul lui DaVinci". Misterele sunt multe, secretele Vaticanului bine ascunse, Tom Hanks are ochii de un albastru intens...parca nu asa ii avea, nu? Chiar am ajuns anul asta, mai tarziu, la Roma, si am recunoscut unele locuri din film. Complot politic, intriga interesanta, dar...ceva nu se leaga, ceva nu merge la filmul asta. Ce, e nedefinit pentru mine, totusi, clar ii lipseste acel "ceva"...

• Cheri

-un alt film vazut la cinema. Apropo, acolo l-am vazut si pe cel de mai sus. Michelle Pfeipfer, aratand foarte bine pentru varsta ei, e o curtezana din Franta secolului trecut, care le intrece in frumusete, inteligenta si stil pe toate celelalte curtezane concurente. Il initiaza in arta amorului pe Cheri, tanarul fiu cam prostalau al unei alte curtezane. Dar, ceea ce la inceput parea o aventura, se transforma intr-o relatie de lunga durata, contra principiilor vremii. Regula numarul 1: in jocul seductiei, niciodata sa nu te indragostesti! Intriga de alcoov, o Kathy Bates uluitoare, imagini parca desprinse dintr-un tablou de Boticceli, costume, culori, gradini imense de trandafiri, oceanul albastru...foarte bine jucata scena de la masa dintre toate curtezanele...intriga nu e cine stie ce, dar filmul merita, iar imaginile te lasa fara rasuflare...

• A Perfect Getaway

-un alt film cu imagini frumoase si peisaje parca deprinse din povesti, dar intr-un stil ceva mai..."negru". Aflat in luna de miere in Hawaii, un cuplu e ingrozit de stirile despre cuplurile ucise in mod bestial de catre un misterios cuplu de criminali, in peisajul fantastic al insulelor din Hawaii. Finalul e surprinzator, si imprevizibil...Ea e Milla Jojovich, si se potriveste foarte bine in peisajul exotic.

• Jennifer's Body

-se vrea a fi horror...reuseste sa fie..."ceva". Cea mai frumoasa fata din liceu, Jennifer e posedata de un spirit malefic, iar in loc de pranz, mananca...barbati! Filmul nu m-a impresionat. Doar...ca s-o admiri pe frumoasa Megan Fox...caci la capitolul actorie, nu se ridica la inaltimea fizicului. totusi, interesanta evolutia celuilalt personaj, prietena ei mai urata, o actrita buna...

• The Final Destination

-din nou, un film cu adolescenti, din seria de succes "Final Destination", urmand aceeasi reteta. Aflati la o cursa de masini, un grup de prieteni, reusesc sa scape ca prin minune de un groaznic accident, in urma viziunii unuia dintre ei. Semnele mortii care ii urmareste nu intarzie sa apara, iar ei trebuie sa descifreze misterul si sa afle cine e urmatorul pe lista, spre a se putea salva. Finalul e diferit de celelalte serii, dar filmul nu reuseste sa se ridice la inaltimea celorlalte. Asta e problema cu filmele de succes ce au prea multe continuari...chiar nu mi-a placut, desi mie chiar imi place ideea si le-am urmarit cu placere pe celelalte, la vremea lor.

• SAW VI

-tot o continuare este si acest film din seria "Saw". Le-am vazut pe toate, in timp, si daca ar fi sa fac un top, as spune asa: pe primul loc s-ar afla Saw1, apoi 2, la sanse chiar de egalitate cu primul, daca nu chiar mai bun, urmeaza 3, apoi 6, 4, si pe ultimul loc 5. Desi Saw 5 de anul trecut m-a cam dezamagit, iata ca 6 reuseste sa fie mai bun, chiar daca ne-am plictisit deja de sadicul criminal Jigsaw si masinariile sale de tortura. Jocul e acelasi: daca nu stii sa-ti apreciezi viata si sa-ti folosesti la maxim potentialul, Jigsaw iti va oferi posibilitatea de a alege si de a-ti aprecia viata. Pana unde poti merge ca sa traiesti? Uneori sacrificul e atat de mare incat nu merita. Daca asta era reteta primelor filme...acum sansele de scapare sunt mai mici, iar sacrificiile mai mari, iar "a avea ce-ti trebuie pentru a supravietui" nu prea mai intra la calitati exceptionale. Parca nu mai are farmec de cand nu mai sunt sanse de scapare din capcana, si de cand Jigsaw i-a predat altcuiva mostenirea sa...pana unde sa mai continue? Ar trebui sa se opreasca deja. Totusi, nu e nici pe departe asa dezastru ca "Final Destination 4", si e chiar mai bun decat alte continuari din aceeasi serie (4 si 5).

• Veronika Decides to Die

-iata ca s-a nimerit ca ultimul de pe lista sa fie si ultimul vazut...dar nu si cel din urma. Sarah Michelle Gellar(cunoscuta din "Buffy, the Vampire Slayer" sau "Cruel Intentions"="Tentatia Seductiei") este acum Veronika, personajul lui Paulo Coelho din romanul cu acelasi nume. Scenariul filmului respecta povestea originala. O tanara frumusica, cu bani si o cariera de succes, aparent fara nici un motiv de depresie, decide intr-o zi sa se sinucida, dar, miraculos...scapa si este internata la o clinica psihiatrica de lux. Acolo, cu ajutorul psihiatrului ce are o abordare originala si o idee stralucita, invata sa iubeasca viata si...pe unul din pacienti. Un film psihologic, ce te face sa-ti pui intrebari...

-mai am pe acasa, nevazute, de anul asta, "Inglorious Basterds"-sincer, nu l-am vazut pentru ca nu ma pasioneaza deloc filmele cu razboi, dar are cel putin un atu pentru care il voi vedea candva: Brad Pitt, de nerecunoscut aici. El si...Quentin Tarantino. Deci, se anunta un film interesant. Ar mai fi si "The Uninvited", un thriller fantastic, cu actiunea tot la un spital de nebuni.

Vizionare placuta!

Mie mi-au ajuns:))....nu le-am vazut intr-o zi, ci intr-un an dar...totusi...sunt destul de multe...

culoare

french style

O tunsoare frantuzeasca, o vacanta frantuzeasca, un sarut frantuzesc...mancare frantuzeasca..mmmm...voulez-vous...?

Mos Craciun mi-a adus...un bilet de avion...ahhh, da si muulta ciocolata neagra, la care tot rontai de vreo 2 ore. O sa ma opresc candva...promit...dar pana atunci...e asa de buna...imbracata in aprinsul si pasionalul rosu, cu un look schimbat...din camera web si din oglinda imi surade cineva nou. O alta fata a Evei cea perversa, de care vorbeam intr-un blog anterior. Asa ca, trebuie acum sa intru in pielea noului personaj...french...in style moulin rouge...ca tot suntem in perioada Craciunului cu mosul cel rosu.

Eram la coafor mai devreme, si o coafeza se plangea ca are atat de mult de munca in perioada asta cu sarbatorile, si la servici, si acasa unde trebuie sa faca mancare, etc, si ca pentru ea, sarbatorile astea sunt cea mai deprimanta perioada a anului. Ciudat mod de a gandi...mie mi-au placut intotdeauna. Stralucirea, luminile orasului, mirosul de brad si de cozonaci, cadourile, placerea de a darui si de a primi, sentimentul de uniune, veselie si intelegere, si nu as transforma niciodata Craciunul intr-o corvoada. Daca nu-ti face placere sa faci ceva, nu face si gata, ce-o fi atat de complicat. Dar, o optimista incurabila ca mine, intotdeauna va vedea numai partea plina si roz a paharului...de fapt nici nu vad sensul sa vezi altceva, cand poti sa traiesti intr-o lume frumoasa, asa cum ti-o creezi tu. Credeti ca unui om deprimat i s-au intamplat in viata mai multe nenorociri decat altuia? Sincer, ma indoiesc profund de asta. E vorba de cum alegi tu sa vezi lucrurile...caci pana la urma fiecare are exact viata pe care si-o doreste. Daca cumva crede altceva, asta e doar pentru ca ori nu-si doreste suficient de tare o schimbare, ori ii e mult mai bine asa, intr-un echilibru comod. Caci exista frica de succes intr-o masura aproape egala cu cea de esec. Nu stim ce sa facem cu succesul si unde sa mergem mai departe, asa ca e mai usor sa-l evitam. Dar oare nu e muuult mai interesanta viata atunci cand iti asumi riscuri? Ce mai poate fi asa deprimant cand in jur e atata stralucire? Numai s-o vezi...

Melc, melc codobelc

Melc, melc codobelc

Scoate coarne bouresti

Si te du la balta

Si bea apa calda!

Si te du la Dunare

Si bea apa tulbure!

Cand eram mica am calcat din greseala un melc. De atunci, ma uit pe unde merg.

Cand am devenit majora, am fost la Paris, unde am stat singura in apartamentul meu. Genial....in sfarsit singura si independenta....dar seara eram poftita la cina la niste rude...unde totul capata un aer destul de formal. Am mancat tot felul de delicatese cu milioane de tacamuri diferite, pe care niciodata n-am reusit sa le invat, ce si cum se foloseste. Cu racii n-am avut nici o problema, ba chiar mi-au placut mult, dar, a sosit si seara cand s-au servit melci. Nu era vorba de scarba, am mancat eu si caracatita si alte asemenea...dar cu melcii se pare ca am o relatie mai speciala. Oare cum ar suna o campanie "melcii sunt noile pisici!", asa cum in industria modei, in fiecare an o alta culoare devine noul negru...dar trecand peste euforia asumata a unei seri calduroase de iarna, dupa o plimbare pe zapada ce scartia sub pasii mei, sa revenim la melci....a trebuit sa imi folosesc si ultima ramasita de talent actoricesc in acea seara, spre a nu manca melcii fara a jigni gazda pretentioasa si formala....

Au trecut ani, am crescut, m-am maturizat...si...intr-o zi, am decis sa iau trenul si sa ma duc pentru un week-end la cineva intr-un alt oras, la 5-6 ore de Bucuresti, chiar si doar asa de dragul aventurii...in secret, fara ca nimeni sa stie unde ma duc si ce fac. Acolo, intr-o seara, am gasit un melc ce se tara alene pe asfaltul umed. L-am facut vedeta, sub blitzul aparatului foto, dar la 2 ore l-am gasit storcit. M-am intors acasa, pastrand amintirea acelui melc.

Nu stii niciodata ce poate iesi de sub o cochilie frumoasa....ii poti canta, il poti amagi, il poti observa de la distanta, si il vei face sa se deschida pentru cateva clipe, dar cat de greu e sa si ramana asa mai mult timp....omul e ca melcul. Poarta masti si bariere, si uneori se lasa vrajit de cantul sirenelor, si totusi...fuge repede inapoi in cochilie, desi spre deosebire de melc, el nu poate fi storcit asa de usor...dar statul in cochilie prea mult timp, duce la aparitia de coarne bouresti...

De ce ne e frica de goliciune?

Mi s-a facut o oferta sa apar topless intr-un film...un serial cunoscut si cu audienta mare. Am refuzat pentru ca...nu eram suficient de bine platita pentru asta. Si am realizat ca, daca inainte spuneam ca n-o sa apar niciodata dezbracata, acum s-au mai schimbat datele problemei. Pana la urma de ce nu? Ce e chiar asa jenant in asta? E adevarat ca limita de aici si pana la vulgaritate e foarte fragila, si ca e deja un gest desuet, avand in vedere ca toate "pitipoancele" :)) se dezbraca spre a se arata in deplina lor splendoare. Nu spun un nu categoric, asta cu siguranta. Pana acolo unde e inca arta, poate fi un exercitiu de sinceritate, al tau cu tine, un experiment care te scapa de complexe si te despoaie de inhibitii. Numai ca...dezbracatul asta public, e ca virginitatea. Nu trebuie dat pe orice si oricum. Iar imaginea pe care ti-o poate construi, e una oarecum periculoasa, caci, cum spuneam, e o limita atat de fragila intre arta si vulgaritate.

De pilda, Sharon Stone e o actrita care a declarat ca nu se teme de goliciune, si ca daca crede cu adevarat in scopul artistic al unui asemenea gest, nu se da in laturi de la asta. dar pe de alta parte, orice ar face ea, nu cred ca e vreodata vulgara, nu in sensul ala naspa al cuvantului, si asta petru ca are un anume sarm, bun simt si masura a lucrurilor, un anume bun gust in tot ce face, calitati ce le lipsesc multitudinii de "fete de la pagina 5" autohtone. Sunt si actrite mari si cunoscute care declara ca ele nu s-ar dezbraca niciodata in vreun film, ceea ce nici nu le ajuta, dar nici nu le dauneaza. Ele stiu ca n-ar obtine nimic in plus asa. Depinde unde vrei sa te situezi ca imagine, cate inhibitii ai, cat de deschisa esti si cum vrei sa te folosesti de mijloacele tale.

Eu personal nu sunt nici pro abuzului de exbitionism, dar nici contra goliciunii, atata timp cat e...cu masura si...foarte important, cat acea persoana are un corp perfect.