Bosch

Imi amintesc ca prima oara cand mi-am cumparat un telefon celular, abia asteptam sa sune cineva, era o incantare sunetul acela de sms sau apel....avand in vedere si circumstantele. Cred ca aveam vreo 16-17 ani si eu cu frate-miu aveam niste bani stransi de care nu se stia si ne-am cumparat amandoi telefoane bosch, caramizi din alea cum erau atunci. De cate ori a cazut saracu' telefon...si n-a patit nimic-buna jucarie! Tin minte ca alergam dupa un autobuz si mi-a scapat din buzunar, s-a izbit de ciment si s-a facut bucati-bucatele-bateria i-a sarit intr-o parte, carcasa in alta, au sarit aschii din el. L-am reconstituit, si a functionat mai departe la fel de bine fara urma de petic...poate o mica zgarietura. si tin minte ca i-am fost fidela...mult timp-de fapt un timp egal cu cea mai lunga relatie a mea, pusa cap la cap...cu indulgenta-tot telefonul a rezistat mai mult. Asa....spuneam despre telefonul sub acoperire-ne-am luat amandoi si eu si frate-miu cartele connex cu numere unul dupa altul-al lui se termina in 1-ca l-a luat cu o zi inaintea mea-si al meu in 2-tot el mi l-a luat-ca la CNP. Cateva luni(acuma..n-o fi fost atata dar eu n-am chiar deloc notiunea timpului) le-am ascuns de ai mei. Vorbeam pe ascuns, in soapta, le dadeam pe silent...dar s-au prins pana la urma. si faza cea mai tare-am copiat la liceu la ora de economie cu tel bosch la ureche-nu hands free, nu tel minuscul-ditamai caramida acoperita de par, de capul tinut aplecat "am torticolis doamna, asa m-am trezit azi!" si de gulerul gecii ridicat...
Iar azi refuz apeluri sau le evit, nu raspund la sms-uri sau telefoane sau dau raspunsuri evazive care sa mai amane putin si sa-mi mai aduca un pic de liniste-cine ar fi crezut....Si totusi imi place sa comunic-si sa vorbesc la telefon..uneori vorbesc cu orele...

golden times

M-am lenevit de la un timp, nu mai am rabdare sa scriu pe blog. Culmea, in loc sa ma plictisesc de el pe vremea cand scriam zilnic, o fac acum cand apar cu o postare pe luna...dar cam asa e in viata. Nu degeaba se spune ca pofta vine mancand. Ne obisnuim cu un anumit ritm si apoi e greu de iesit din el. M-au intrebat in ultimul timp mai multi din cei care-mi urmareau blogul vechi de ce nu mai scriu...imediat vin o gramada de raspunsuri: nu mai am timp/chef/inspiratie...nu stiu cum sa fac asta...despre ce...dar cum ar fi sa revin? Asa ca fac primul pas...si cum afara e atat de frumos si gandul la vacanta ne invadeaza mintea chiar fara sa vrem...chiar vorbeam cu cineva de curand ca daca ar fi sa aleg cele mai frumoase vacante pe care le-am avut...desi ar fi destul de greu avand in vedere cat de mult am calatorit...totusi as alege tunisia si roma. nu neaparat ca ar fi fost cele mai frumoase locatii, dar conteaza si cu cine am fost, si atmosfera si felul cum m-am simtit...totul....pe un loc de top ar fi stat si andaluzia dar avand in vedere ca acolo eram la studii, nu a fost numai o vacanta. E paradoxal, in acelasi timp am si chef de vacanta dar si de munca...se pare ca leneveala de care vorbeam a cam trecut. si acum pot face orice!

I feel good....

ta na na na naaa

Pentru inceput o sa pun poze....

Plaza di Venezia-Roma

Coincidente...

Azi a fost o zi ciudata. Avand putin timp liber, pt prima oara dupa mult timp, am decis sa-l mai prelungesc putin, si am rezolvat lucruri amanate. Pe drum, o fata m-a salutat...apoi m-a intrebat? Nu mi-ati fost profesoara la ASE?

-Nu prea cred!

-Cum...semanati f bine

-La ce facultate?

-Comert si turism

-Nu, nu sunt eu. Chiar semana cu mine? Cum o chema?

-Da, chiar semana mult. Pricop Maria o chema

Am ramas masca...primul meu nume e Maria, desi toata lumea ma stie de Cristina...Maria mi-a spus doar profa de sport din generala si, in timpul indelungatei mele sederi in Spania mi se spunea Maria-Cristina, dar in rest nu mi-a mai spus nimeni niciodata asa. Si uite ca undeva, la ASE exista o profa care seamana cu mine si are si acelasi nume...

Poate ca e momentul sa o las in urma pe Cristina cea perversa si cu capu' :)))) si sa intru pt cateva zile in pielea Mariei cea noua. E mai reconfortant asa...si cine stie unde mai ajung! Comert si turism a zis? Hmmmm....

Vertij

Intotdeauna m-au fascinat inaltimile. Cand eram mai mica, am vazut filmul Vertigo, de Hitchcock, si mi-a ramas in cap obsedant, coafura ei, cocul cu gaura in mijloc, , care era exact ca cel a femeii din tablou, si pe care cred ca am preluat-o oarecum modernizat mai tarziu, fara sa-mi dau seama de unde vine. De fapt era singurul detaliu pe care mi-l mai aminteam din acel film din care nu-mi ramasese nimic altceva si nu intelesesem nimic. Acum l-am revazut, si mi-am dat seama ca e de fapt despre frica de inaltimi si despre preluarea identitatii cuiva, lucruri de care am fost mereu atrasa, deci uite cum te marcheaza un mic detaliu aparent fara importanta, fara sa-ti dai seama ce te-a fascinat de fapt...si nici nu pot spune ca ar fi filmul meu preferat, nici macar dintre ale lui. Dar vorbeam despre inaltimi...caci mai devreme priveam orasul de la inaltimea etajului 10, o inaltime un pic mai mica decat cea de la care am facut candva bungee jumping. Razele soarelui si viata orasului vazuta de sus, au reusit sa ma calmeze si sa ma echilibreze, si chiar mai mult, m-au facut sa iau o decizie pe care o tot amanam, si pe care probabil ca nu as fi luat-o prea curand fara ameteala inaltimii. Si asta a venit dupa o seara ciudata...aseara trebuia sa ajung, cu prietenul meu, la o petrecere ciudata de psihiatri....si am atipit(chiar si eu care nu dorm niciodata :), uitandu-ne la Sherlock Holmes. Ne-am trezit brusc, pe la 11-12 noaptea, in sunetul telefoanelor si usor contaminati de susceptibilitatea lui Sherlock...am ajuns intr-un loc ciudat intr-un colt de lume, intr-un cabinet de psihiatrie, unde oamenii erau adormiti si usor autisti(la doctori ma refer), dar hai sa nu fiu rautacioasa, caci erau si cativa simpatici, in special baietii. Pe proprietara o recunosteai usor caci se detasa de ceilalti printr-o inaltime impresionanta. Cand am venit, si-a rupt bratara de la mana, iar mici bilute verzi s-au imprastiat pe toata podeaua. Adusesem niste prajiturele, care au disparut in mai putin de un minut, sub atacul-surpriza al termitelor, care pareau mai degraba cartite, agenti dubli cu un ochi pe faza si unul adormit. Din nou...la psihiatri ma refer...cred ca ar trebui sa adaug ca pe majoritatea nu-i cunosteam...el da, eu nu... Trebuia sa ne mai vedem cu o prietena, si i-am zis sa vina direct acolo si apoi vedem noi, numai ca am uitat sa anuntam ca mai asteptam pe cineva, iar ea a uitat sa ne anunte cand si cum vine si ca mai aduce si ea o prietena. Asa ca...dupa vreo 5 minute dupa ce am ajuns noi...precizez ca baclavalele erau deja disparute...suna la usa prietana noastra si cu prietena ei, intr-o stare extrem de vesela dupa club, la care toata gasca de acolo se intoarce spre ele cu niste fete...stam noi putin...timp in care prietenele noastre n-au stat degeaba ci s-au ocupat cu spionajul industrial...deh, se pare ca a fost seara Sherlock Holmes, dar va trebui sa va omor daca va spun despre ce e vorba asa ca mai bine ma opresc aici. La plecare ramanem doar 3, cu intentia de a merge la ea spre a continua seara...prietenul meu coboara putin din taxi sa ia ceva de sus, si se intoarce vorbind la telefon ceva despre o salvare si un boschetar. Se pare ca gasise un boschetar in scara blocului, chiar la el la usa, caruia i se facuse rau si il rugase sa cheme o salvare. Buuun....se intampla si asta, mai vine un prieten iar noi continuam sarbatorirea a...nu stiam exact ce, dar orice sarbatorire e buna in principiu....si...suna cei de la salvare ca au ajuns dar nu le deschide nimeni la interfon. Le explicam noi ca nu suntem acolo, ca nu-l cunoastem, doar i-am anuntat, si sa incerce si ei mai multe variante de interfon pana le raspunde cineva. Dupa inca 20 de minute si 5-6 apeluri disperate ale celor de la salvare care nu reusisera sa intre in bloc, ne hotaram sa luam un taxi si sa mergem pana acolo. Adrenalina...aventura...culegem cu greu boschetarul...soferul salvarii, un barbat inalt si foarte solid statea deoparte si se uita in timp ce doctorita sau ce era ea, o femeie care nici pana la umar nu imi venea, se chinuia sa ridice boschetarul de jos, asa ca am ajutat-o noi...vorba vine noi...eu nu l-am atins...a reusit sa le rupa ceva de la usa masinii cu capul...iar ei trageau disperati de noi sa mergem cu ei...dar mai departe chiar nu era treaba noastra, asa ca ne-am intors de unde veneam, unde s-au intamplat in continuare chestii ciudate...destul pentru o singura seara...de fapt noapte, caci zorii zilei mijeau prin crapatura ferestrei cand ne-am intors la viata normala de pana atunci..... la soare si la pisici galbeni ca aurul, intr-o dispozitie mai maniacala ca pacientii celor cu care am inceput seara..saracii pacienti, la asa doctori....rupti parca dintr-o secventa din Dogville...

Germania...

Trenuri, drumuri, avioane...

Mi-am petrecut dimineata intr-o gara, asteptand trenul. Cu o zi inainte alergasem dupa tren mai ceva ca la maraton, doar ca sa-l vad cum pleaca de sub ochii mei, chiar in momentul cand am ajuns pe peron. Intr-o alta zi, alarma ceasului de dimineata m-a facut sa cad din pat, infasurata in patura, ceea ce mi-a dat o energie ce m-a tinut intreaga zi...si am prins toate trenurile.

Ieri am alergat din nou dupa avion si am reusit sa ajung cu 5 minute inainte sa se inchida poarta. De data asta nu eu am intarziat, ci trenul. L-am asteptat cu un mic dejun frantuzesc, observand marea de lume care intra si iese dintr-o gara. L-am asteptat cu el, care nu e obisnuit sa astepte trenuri sau sa alerge dupa avioane. Deci fuga mea dupa adrenalina creaza o tornada care ii ia pe sus si pe cei care nu se simt in siguranta in mijlocul norului de intensitate si flacari. Imi place sa ma consider un condiment care adauga intensitate in viata oamenilor, cu pretul tulburarii linistii...publice.

Avionul asteptat, urmarit, alergat si prins pe ultima secunda, a ajuns mai devreme cu juma' de ora. Precizie nemteasca de ceas. Le-am spus auf wiedersehen cu zambetul pe buze si mi-am continuat goana nebuna. Dar am invatat sa ma opresc pentru o clipa si sa rasuflu. Si m-am trezit si devreme, caci nemtii astia m-au invatat pretul timpului.

Ich liebe dich!!! Nu, nu e pentru stewarzii din avion, contrar asteptarilor, dar asta e cam tot vocabularul meu in nemteste. Capisci?

filme bune in 2009

Anul asta, intamplator, am vazut foarte multe filme facute acum, caci a trebuit sa le descarc pentru cineva, si cu ocazia asta, m-am uitat si eu la ele, in cate o seara cu chef de film, pe rand, de-a lungul anului...iar numarul lor a atins deja dimensiuni enorme. Pot sa spun ca am ramas placut impresionata de cele mai multe dintre ele. O sa incerc sa-mi amintesc...intr-o ordine aleatorie.

• 2012

-am avut prejudecati in legatura cu filmul asta. il descarcasem mai de mult, dar nu aveam de gand sa-l vad, caci ideile astea cu apocalipsa si sfarsitul lumii chiar nu ma impresioneaza. Si totusi, l-am vazut...si n-am regretat. Il consider un film destul de bun, care te tine in alerta cam tot timpul, cu multe efecte speciale, bine jucat, si cu o intriga atragatoare. Mi-a placut Woody Harrelson in rolul nebunului vizionar...de fapt pot sa spun chiar ca e unul din filmele de anul asta care mi-a placut cel mai mult.

• Law Abiding Citizen

-2 raufacatori patrund in casa unei familii fericite si ii ucid sub privirile lui, sotia si fiica personajului principal. Acestia scapa cu o pedeapsa foarte usoara, printr-o eroare de procedura juridica. Actiunea se muta 10 ani mai tarziu, cand personajul principal, care se dovedeste a fi un geniu ce lucra pentru serviciile de spionaj, are acum o vendetta personala cu criminalii, dar si cu intregul sistem juridic care l-a tradat in trecut, si reuseste chiar, el, un singur om, aflat la inchisoare pentru uciderea unuia din criminali, sa terorizeze intregul oras Philadelphia prin mecanisme misterioase si aparent fara vreo solutie salvatoare pentru victimele sale. Dar isi gaseste un adversar pe masura in persoana avocatului care nu l-a putut ajuta acum 10 ani. Un thriller bine construit si care merita vazut.

• Last House on the Left

-aceeasi idee cu victima devenita agresor o regasim si in acest thriller, dar care nu e nici pe departe atat de sus calitativ ca filmul de mai sus. 2 fete aflate in vacanta sunt terorizate de o banda de criminali, si numai una din ele, reuseste sa scape, prin calmul dovedit in situatii limita, caci panica ucide. Dar, in goana lor prin padure, atacatorii vor avea parte de o surpriza de proportii, atunci cand sunt nevoiti sa innopteze la ultima casa pe stanga, chiar casa de vacanta a familiei fetei ce reusise sa fuga. Destul de sadic....

• The Proposal

-schimband registrul, trecem la o comedie cu accente romantice. O femeie de afaceri de succes, Sandra Bullock se vede in situatia penibila de a fi deportatata din America, desi nu venea din vreo tara saraca, ci chiar din Canada, ceea ce ar fi facut-o sa piarda slujba bine platita si cariera de succes pe care o avea. Asa ca ea gaseste o solutie originala, il "obliga" pe asistentul ei sa se casatoreasca cu ea, amenintandu-l ca altfel isi va pierde slujba. Cei 2 trebuie sa treaca drept un cuplu fata de toata lumea, ceea ce ii pune intr-o serie de incurcaturi si situatii amuzante. Happy ending...

• The Hangover

-chiar o comedie buna, avand o reteta de succes des folosita in filmele americane: aventurile unui grup de prieteni, aflati la o petrecere de burlaci a unuia din ei, unde altundeva decat in Las Vegas. Un drog ciudat pe care il iau accidental, ii face sa se trezeasca a doua zi, in niste situatii in care nu s-ar fi gandit vreodata ca ar putea ajunge, fara sa-si aminteasca absolut nimic din seara dinainte, iar unul din ei lipseste. Cei trei prieteni pornesc o cursa contra cronometru pentru reconstituirea evenimentelor din noaptea trecuta si gasirea celui de-al patrulea, chiar cel ce urma sa aiba nunta a doua zi. Pe drum fac multe descoperiri despre ei insisi, ceea ce ii duce spre un final fericit.

• Bruno

-mie mi s-a parut cam porcarie, totusi e un film destul de bine cotat, iar Sacha Baron Cohen e un actor bun. Nu am vazut si "Borat", dar am inteles ca e mai bun decat "Bruno". Sacha, alias Bruno, este un jurnalist neamt, gay, excentric si exhibitionist, ce parodiaza valorile din industria modei, a reclamelor si televiziunii, sub masca unui gay prostut si obsedat sexual. Multe imagini "explicite", iar ridicolul situatiei poate fi amuzant pentru cei ce gusta genul asta de umor.

• Public Enemies

-l-am vazut la cinema. Nu e printre cele care mi-au placut in mod deosebit, desi, din nou, e un film bine cotat. Dar nici nu mi-a displacut, cred ca impresia de dupa a fost "dragut". Johnny Depp este John Dillinger, un bandit celebru, declarat inamicul numarul 1 al Americii, urmarit de toate fortele de ordine, dar imposibil de prins, caci inteligenta sa stralucitoare il facea sa iasa cu bine din orice capcana. Film bunicel, actori buni...aici am descoperit-o si pe Marion Cotillard, pe care nu o stiam pana acum. Mi-a placut mult cum a jucat scena cu torturarea de la politie, asa ca am cautat-o apoi pe net, si am aflat ca are un Oscar pentru "La Vie En Rose" din 2007, unde isi pune in valoare si calitatile vocale, interpretand-o pe Edith Piaf. Revenind la "Public Enemies", alaturi de Johnny Depp, mai joaca si Christian Bale, un rol interesant...

• The Box

-un thriller noir, cu Cameron Diaz intr-un rol atipic de cele cu care ne-a obisnuit pana acum. Filmul are de toate. Suspans, mister, alegeri esentiale si pulsiuni carora nu le poti rezista. Actiunea se petrece prin anii '70. Cameron Diaz este o sotie si mama fericita, desi are un mic handicap la un picior in urma unui accident din tinerete. Dupa ce afla ca va fi data afara de la scoala unde era profesoara, in urma reducerilor de personal, in aceeasi zi cand si sotul ei, un stralucit inginer ce lucra la NASA, isi pierde orice speranta de a mai deveni cosmonaut, aparent fara nici un motiv real, ea este vizitata de un personaj misterios si inspaimantator, cu jumatate de fata arsa, ce ii lasa o cutie ce ii oferea o alegere interesanta. daca va apasa butonul cutiei in 24 de ore, va primi 1 milion de dolari, dar o persoana necunoscuta va muri. Poate ea oare rezista tentatiei? Mai departe, actiunea ne poarta printr-un carusel ametitor si incalcit, iar de la jumatea filmului ia o cale surprinzatoare. Sfarsitul e cel previzibil...dar per total chiar mi-a placut!

• Orphan

-o familie cu 2 copii, carora le murise al 3-lea la nastere, decid sa adopte o fetita, dintr-un orfelinat. Dar "perfecta" si inocenta micuta, se dovedeste a nu fi chiar ce parea. Initial, micile ei capricii sunt acceptate ca atare de parintii ei adoptivi, dar, cu timpul, fratii si mama devin banuitori. Singurul vrajit ramane tatal, care, spre ghinionul lui, va deveni si aparatorul copilei pana aproape de sfarsitul filmului, chiar si impotriva propriei familii. O serie de disparitii inexplicabile si de accidente misterioase...pana cand mama face o descoperire socanta si isi salveaza familia de amenintarea din umbra. Despre ce e vorba, va las sa descoperiti singuri. Filmul se vrea horror, dar nu reuseste sa sperie prea tare. Totusi, ca thriller este destul de reusit.

• Drag Me To Hell

-tot un horror, pe care l-am vazut cu un grup de prieteni, ceea ce ne-a facut sa-l privim mai putin "speriati", si mai mult amuzati de unele faze cam penibile, dar deosebit de scarboase. Si totusi, dupa a doua jumatate, ne-a dat cativa fiori. Christina este o blonda, angajata la o banca,aflandu-se in situatia de a fi promovata, in competitie cu colegul chinez, meticulos si fara vreun scrupul. O batrana scarboasa si inspaimantatoare vine si o roaga sa o mai amane cu plata datoriilor si sa nu-i ia casa. Dupa un moment de slabiciune, Christina avand totusi, inima buna, decide in final sa nu asculte rugamintile batrnei si sa puna in aplicare strictele reguli ale bancii, caci nu vroia ca nimic sa-i pericliteze oportunitatea de promovare. Dar, batrana ce se dovedeste a fi o tiganca vrajitoare, o blesteama sa fie tarata in iad, blestem implacabil cu care Christina trebuie sa lupte din greu. Nu mi-a placu deloc uciderea pisicului. In rest, filmul e cam ca orice horror. E "vazubil", ca sa spun asa.

• 17 Again

-sa schimbam registrul, si sa trecem la o comedie bunicica. Pentru eroul principal, viata pare ca i-a oferit tot ce si-a dorit vreodata. Un sportiv de succes, cel mai bun din echipa liceului, e anuntat ca va primi o bursa la o universitate de prestigiu, e popular, cu succes la femei, si o prietena frumoasa...dar toata viata i se va schimba cand prietena ramane gravida. El nu are nici cea mai mica indoiala, si renunta la toata cariera sa sportiva si la viitorul stralucit ce se anunta, si isi intemeiaza o familie alaturi de aceasta. Anii trec, are acum 2 copii, o fata de 16 ani si un baiat mai mic...dar toata viata i-a reprosat sotiei sale ca din cauza ei este acum un ratat, frustrat si neimplinit. El divorteaza de ea, apoi e si concediat de la locul de munca, si, deprimat fiind, se intoarce in singurul loc unde a fost vreodata fericit: liceul. Acolo, un om de serviciu il intreaba daca ar vrea sa aiba din nou 17 ani...iar miracolul se intampla peste noapte. Acum isi poate schimba viata si poate repara greselile trecutului. Dar sunt oare ele greseli? Oare acum va face altfel? Ramane de vazut...

• Angels and Demons

-vestitul film, masiv promovat, dupa cartea lui Dan Brown, pe mine m-a dezamagit. Vaticanul trebuie sa faca fata unor atacuri teroriste care pun in pericol vietile candidatilor pentru postul de noul papa, iar singurul ce ii mai poate salva este un cercetator, in persoana lui Tom Hanks, Robert Langdon, acelasi personaj din "Codul lui DaVinci". Misterele sunt multe, secretele Vaticanului bine ascunse, Tom Hanks are ochii de un albastru intens...parca nu asa ii avea, nu? Chiar am ajuns anul asta, mai tarziu, la Roma, si am recunoscut unele locuri din film. Complot politic, intriga interesanta, dar...ceva nu se leaga, ceva nu merge la filmul asta. Ce, e nedefinit pentru mine, totusi, clar ii lipseste acel "ceva"...

• Cheri

-un alt film vazut la cinema. Apropo, acolo l-am vazut si pe cel de mai sus. Michelle Pfeipfer, aratand foarte bine pentru varsta ei, e o curtezana din Franta secolului trecut, care le intrece in frumusete, inteligenta si stil pe toate celelalte curtezane concurente. Il initiaza in arta amorului pe Cheri, tanarul fiu cam prostalau al unei alte curtezane. Dar, ceea ce la inceput parea o aventura, se transforma intr-o relatie de lunga durata, contra principiilor vremii. Regula numarul 1: in jocul seductiei, niciodata sa nu te indragostesti! Intriga de alcoov, o Kathy Bates uluitoare, imagini parca desprinse dintr-un tablou de Boticceli, costume, culori, gradini imense de trandafiri, oceanul albastru...foarte bine jucata scena de la masa dintre toate curtezanele...intriga nu e cine stie ce, dar filmul merita, iar imaginile te lasa fara rasuflare...

• A Perfect Getaway

-un alt film cu imagini frumoase si peisaje parca deprinse din povesti, dar intr-un stil ceva mai..."negru". Aflat in luna de miere in Hawaii, un cuplu e ingrozit de stirile despre cuplurile ucise in mod bestial de catre un misterios cuplu de criminali, in peisajul fantastic al insulelor din Hawaii. Finalul e surprinzator, si imprevizibil...Ea e Milla Jojovich, si se potriveste foarte bine in peisajul exotic.

• Jennifer's Body

-se vrea a fi horror...reuseste sa fie..."ceva". Cea mai frumoasa fata din liceu, Jennifer e posedata de un spirit malefic, iar in loc de pranz, mananca...barbati! Filmul nu m-a impresionat. Doar...ca s-o admiri pe frumoasa Megan Fox...caci la capitolul actorie, nu se ridica la inaltimea fizicului. totusi, interesanta evolutia celuilalt personaj, prietena ei mai urata, o actrita buna...

• The Final Destination

-din nou, un film cu adolescenti, din seria de succes "Final Destination", urmand aceeasi reteta. Aflati la o cursa de masini, un grup de prieteni, reusesc sa scape ca prin minune de un groaznic accident, in urma viziunii unuia dintre ei. Semnele mortii care ii urmareste nu intarzie sa apara, iar ei trebuie sa descifreze misterul si sa afle cine e urmatorul pe lista, spre a se putea salva. Finalul e diferit de celelalte serii, dar filmul nu reuseste sa se ridice la inaltimea celorlalte. Asta e problema cu filmele de succes ce au prea multe continuari...chiar nu mi-a placut, desi mie chiar imi place ideea si le-am urmarit cu placere pe celelalte, la vremea lor.

• SAW VI

-tot o continuare este si acest film din seria "Saw". Le-am vazut pe toate, in timp, si daca ar fi sa fac un top, as spune asa: pe primul loc s-ar afla Saw1, apoi 2, la sanse chiar de egalitate cu primul, daca nu chiar mai bun, urmeaza 3, apoi 6, 4, si pe ultimul loc 5. Desi Saw 5 de anul trecut m-a cam dezamagit, iata ca 6 reuseste sa fie mai bun, chiar daca ne-am plictisit deja de sadicul criminal Jigsaw si masinariile sale de tortura. Jocul e acelasi: daca nu stii sa-ti apreciezi viata si sa-ti folosesti la maxim potentialul, Jigsaw iti va oferi posibilitatea de a alege si de a-ti aprecia viata. Pana unde poti merge ca sa traiesti? Uneori sacrificul e atat de mare incat nu merita. Daca asta era reteta primelor filme...acum sansele de scapare sunt mai mici, iar sacrificiile mai mari, iar "a avea ce-ti trebuie pentru a supravietui" nu prea mai intra la calitati exceptionale. Parca nu mai are farmec de cand nu mai sunt sanse de scapare din capcana, si de cand Jigsaw i-a predat altcuiva mostenirea sa...pana unde sa mai continue? Ar trebui sa se opreasca deja. Totusi, nu e nici pe departe asa dezastru ca "Final Destination 4", si e chiar mai bun decat alte continuari din aceeasi serie (4 si 5).

• Veronika Decides to Die

-iata ca s-a nimerit ca ultimul de pe lista sa fie si ultimul vazut...dar nu si cel din urma. Sarah Michelle Gellar(cunoscuta din "Buffy, the Vampire Slayer" sau "Cruel Intentions"="Tentatia Seductiei") este acum Veronika, personajul lui Paulo Coelho din romanul cu acelasi nume. Scenariul filmului respecta povestea originala. O tanara frumusica, cu bani si o cariera de succes, aparent fara nici un motiv de depresie, decide intr-o zi sa se sinucida, dar, miraculos...scapa si este internata la o clinica psihiatrica de lux. Acolo, cu ajutorul psihiatrului ce are o abordare originala si o idee stralucita, invata sa iubeasca viata si...pe unul din pacienti. Un film psihologic, ce te face sa-ti pui intrebari...

-mai am pe acasa, nevazute, de anul asta, "Inglorious Basterds"-sincer, nu l-am vazut pentru ca nu ma pasioneaza deloc filmele cu razboi, dar are cel putin un atu pentru care il voi vedea candva: Brad Pitt, de nerecunoscut aici. El si...Quentin Tarantino. Deci, se anunta un film interesant. Ar mai fi si "The Uninvited", un thriller fantastic, cu actiunea tot la un spital de nebuni.

Vizionare placuta!

Mie mi-au ajuns:))....nu le-am vazut intr-o zi, ci intr-un an dar...totusi...sunt destul de multe...