Bosch

Imi amintesc ca prima oara cand mi-am cumparat un telefon celular, abia asteptam sa sune cineva, era o incantare sunetul acela de sms sau apel....avand in vedere si circumstantele. Cred ca aveam vreo 16-17 ani si eu cu frate-miu aveam niste bani stransi de care nu se stia si ne-am cumparat amandoi telefoane bosch, caramizi din alea cum erau atunci. De cate ori a cazut saracu' telefon...si n-a patit nimic-buna jucarie! Tin minte ca alergam dupa un autobuz si mi-a scapat din buzunar, s-a izbit de ciment si s-a facut bucati-bucatele-bateria i-a sarit intr-o parte, carcasa in alta, au sarit aschii din el. L-am reconstituit, si a functionat mai departe la fel de bine fara urma de petic...poate o mica zgarietura. si tin minte ca i-am fost fidela...mult timp-de fapt un timp egal cu cea mai lunga relatie a mea, pusa cap la cap...cu indulgenta-tot telefonul a rezistat mai mult. Asa....spuneam despre telefonul sub acoperire-ne-am luat amandoi si eu si frate-miu cartele connex cu numere unul dupa altul-al lui se termina in 1-ca l-a luat cu o zi inaintea mea-si al meu in 2-tot el mi l-a luat-ca la CNP. Cateva luni(acuma..n-o fi fost atata dar eu n-am chiar deloc notiunea timpului) le-am ascuns de ai mei. Vorbeam pe ascuns, in soapta, le dadeam pe silent...dar s-au prins pana la urma. si faza cea mai tare-am copiat la liceu la ora de economie cu tel bosch la ureche-nu hands free, nu tel minuscul-ditamai caramida acoperita de par, de capul tinut aplecat "am torticolis doamna, asa m-am trezit azi!" si de gulerul gecii ridicat...
Iar azi refuz apeluri sau le evit, nu raspund la sms-uri sau telefoane sau dau raspunsuri evazive care sa mai amane putin si sa-mi mai aduca un pic de liniste-cine ar fi crezut....Si totusi imi place sa comunic-si sa vorbesc la telefon..uneori vorbesc cu orele...