filme bune in 2009

Anul asta, intamplator, am vazut foarte multe filme facute acum, caci a trebuit sa le descarc pentru cineva, si cu ocazia asta, m-am uitat si eu la ele, in cate o seara cu chef de film, pe rand, de-a lungul anului...iar numarul lor a atins deja dimensiuni enorme. Pot sa spun ca am ramas placut impresionata de cele mai multe dintre ele. O sa incerc sa-mi amintesc...intr-o ordine aleatorie.

• 2012

-am avut prejudecati in legatura cu filmul asta. il descarcasem mai de mult, dar nu aveam de gand sa-l vad, caci ideile astea cu apocalipsa si sfarsitul lumii chiar nu ma impresioneaza. Si totusi, l-am vazut...si n-am regretat. Il consider un film destul de bun, care te tine in alerta cam tot timpul, cu multe efecte speciale, bine jucat, si cu o intriga atragatoare. Mi-a placut Woody Harrelson in rolul nebunului vizionar...de fapt pot sa spun chiar ca e unul din filmele de anul asta care mi-a placut cel mai mult.

• Law Abiding Citizen

-2 raufacatori patrund in casa unei familii fericite si ii ucid sub privirile lui, sotia si fiica personajului principal. Acestia scapa cu o pedeapsa foarte usoara, printr-o eroare de procedura juridica. Actiunea se muta 10 ani mai tarziu, cand personajul principal, care se dovedeste a fi un geniu ce lucra pentru serviciile de spionaj, are acum o vendetta personala cu criminalii, dar si cu intregul sistem juridic care l-a tradat in trecut, si reuseste chiar, el, un singur om, aflat la inchisoare pentru uciderea unuia din criminali, sa terorizeze intregul oras Philadelphia prin mecanisme misterioase si aparent fara vreo solutie salvatoare pentru victimele sale. Dar isi gaseste un adversar pe masura in persoana avocatului care nu l-a putut ajuta acum 10 ani. Un thriller bine construit si care merita vazut.

• Last House on the Left

-aceeasi idee cu victima devenita agresor o regasim si in acest thriller, dar care nu e nici pe departe atat de sus calitativ ca filmul de mai sus. 2 fete aflate in vacanta sunt terorizate de o banda de criminali, si numai una din ele, reuseste sa scape, prin calmul dovedit in situatii limita, caci panica ucide. Dar, in goana lor prin padure, atacatorii vor avea parte de o surpriza de proportii, atunci cand sunt nevoiti sa innopteze la ultima casa pe stanga, chiar casa de vacanta a familiei fetei ce reusise sa fuga. Destul de sadic....

• The Proposal

-schimband registrul, trecem la o comedie cu accente romantice. O femeie de afaceri de succes, Sandra Bullock se vede in situatia penibila de a fi deportatata din America, desi nu venea din vreo tara saraca, ci chiar din Canada, ceea ce ar fi facut-o sa piarda slujba bine platita si cariera de succes pe care o avea. Asa ca ea gaseste o solutie originala, il "obliga" pe asistentul ei sa se casatoreasca cu ea, amenintandu-l ca altfel isi va pierde slujba. Cei 2 trebuie sa treaca drept un cuplu fata de toata lumea, ceea ce ii pune intr-o serie de incurcaturi si situatii amuzante. Happy ending...

• The Hangover

-chiar o comedie buna, avand o reteta de succes des folosita in filmele americane: aventurile unui grup de prieteni, aflati la o petrecere de burlaci a unuia din ei, unde altundeva decat in Las Vegas. Un drog ciudat pe care il iau accidental, ii face sa se trezeasca a doua zi, in niste situatii in care nu s-ar fi gandit vreodata ca ar putea ajunge, fara sa-si aminteasca absolut nimic din seara dinainte, iar unul din ei lipseste. Cei trei prieteni pornesc o cursa contra cronometru pentru reconstituirea evenimentelor din noaptea trecuta si gasirea celui de-al patrulea, chiar cel ce urma sa aiba nunta a doua zi. Pe drum fac multe descoperiri despre ei insisi, ceea ce ii duce spre un final fericit.

• Bruno

-mie mi s-a parut cam porcarie, totusi e un film destul de bine cotat, iar Sacha Baron Cohen e un actor bun. Nu am vazut si "Borat", dar am inteles ca e mai bun decat "Bruno". Sacha, alias Bruno, este un jurnalist neamt, gay, excentric si exhibitionist, ce parodiaza valorile din industria modei, a reclamelor si televiziunii, sub masca unui gay prostut si obsedat sexual. Multe imagini "explicite", iar ridicolul situatiei poate fi amuzant pentru cei ce gusta genul asta de umor.

• Public Enemies

-l-am vazut la cinema. Nu e printre cele care mi-au placut in mod deosebit, desi, din nou, e un film bine cotat. Dar nici nu mi-a displacut, cred ca impresia de dupa a fost "dragut". Johnny Depp este John Dillinger, un bandit celebru, declarat inamicul numarul 1 al Americii, urmarit de toate fortele de ordine, dar imposibil de prins, caci inteligenta sa stralucitoare il facea sa iasa cu bine din orice capcana. Film bunicel, actori buni...aici am descoperit-o si pe Marion Cotillard, pe care nu o stiam pana acum. Mi-a placut mult cum a jucat scena cu torturarea de la politie, asa ca am cautat-o apoi pe net, si am aflat ca are un Oscar pentru "La Vie En Rose" din 2007, unde isi pune in valoare si calitatile vocale, interpretand-o pe Edith Piaf. Revenind la "Public Enemies", alaturi de Johnny Depp, mai joaca si Christian Bale, un rol interesant...

• The Box

-un thriller noir, cu Cameron Diaz intr-un rol atipic de cele cu care ne-a obisnuit pana acum. Filmul are de toate. Suspans, mister, alegeri esentiale si pulsiuni carora nu le poti rezista. Actiunea se petrece prin anii '70. Cameron Diaz este o sotie si mama fericita, desi are un mic handicap la un picior in urma unui accident din tinerete. Dupa ce afla ca va fi data afara de la scoala unde era profesoara, in urma reducerilor de personal, in aceeasi zi cand si sotul ei, un stralucit inginer ce lucra la NASA, isi pierde orice speranta de a mai deveni cosmonaut, aparent fara nici un motiv real, ea este vizitata de un personaj misterios si inspaimantator, cu jumatate de fata arsa, ce ii lasa o cutie ce ii oferea o alegere interesanta. daca va apasa butonul cutiei in 24 de ore, va primi 1 milion de dolari, dar o persoana necunoscuta va muri. Poate ea oare rezista tentatiei? Mai departe, actiunea ne poarta printr-un carusel ametitor si incalcit, iar de la jumatea filmului ia o cale surprinzatoare. Sfarsitul e cel previzibil...dar per total chiar mi-a placut!

• Orphan

-o familie cu 2 copii, carora le murise al 3-lea la nastere, decid sa adopte o fetita, dintr-un orfelinat. Dar "perfecta" si inocenta micuta, se dovedeste a nu fi chiar ce parea. Initial, micile ei capricii sunt acceptate ca atare de parintii ei adoptivi, dar, cu timpul, fratii si mama devin banuitori. Singurul vrajit ramane tatal, care, spre ghinionul lui, va deveni si aparatorul copilei pana aproape de sfarsitul filmului, chiar si impotriva propriei familii. O serie de disparitii inexplicabile si de accidente misterioase...pana cand mama face o descoperire socanta si isi salveaza familia de amenintarea din umbra. Despre ce e vorba, va las sa descoperiti singuri. Filmul se vrea horror, dar nu reuseste sa sperie prea tare. Totusi, ca thriller este destul de reusit.

• Drag Me To Hell

-tot un horror, pe care l-am vazut cu un grup de prieteni, ceea ce ne-a facut sa-l privim mai putin "speriati", si mai mult amuzati de unele faze cam penibile, dar deosebit de scarboase. Si totusi, dupa a doua jumatate, ne-a dat cativa fiori. Christina este o blonda, angajata la o banca,aflandu-se in situatia de a fi promovata, in competitie cu colegul chinez, meticulos si fara vreun scrupul. O batrana scarboasa si inspaimantatoare vine si o roaga sa o mai amane cu plata datoriilor si sa nu-i ia casa. Dupa un moment de slabiciune, Christina avand totusi, inima buna, decide in final sa nu asculte rugamintile batrnei si sa puna in aplicare strictele reguli ale bancii, caci nu vroia ca nimic sa-i pericliteze oportunitatea de promovare. Dar, batrana ce se dovedeste a fi o tiganca vrajitoare, o blesteama sa fie tarata in iad, blestem implacabil cu care Christina trebuie sa lupte din greu. Nu mi-a placu deloc uciderea pisicului. In rest, filmul e cam ca orice horror. E "vazubil", ca sa spun asa.

• 17 Again

-sa schimbam registrul, si sa trecem la o comedie bunicica. Pentru eroul principal, viata pare ca i-a oferit tot ce si-a dorit vreodata. Un sportiv de succes, cel mai bun din echipa liceului, e anuntat ca va primi o bursa la o universitate de prestigiu, e popular, cu succes la femei, si o prietena frumoasa...dar toata viata i se va schimba cand prietena ramane gravida. El nu are nici cea mai mica indoiala, si renunta la toata cariera sa sportiva si la viitorul stralucit ce se anunta, si isi intemeiaza o familie alaturi de aceasta. Anii trec, are acum 2 copii, o fata de 16 ani si un baiat mai mic...dar toata viata i-a reprosat sotiei sale ca din cauza ei este acum un ratat, frustrat si neimplinit. El divorteaza de ea, apoi e si concediat de la locul de munca, si, deprimat fiind, se intoarce in singurul loc unde a fost vreodata fericit: liceul. Acolo, un om de serviciu il intreaba daca ar vrea sa aiba din nou 17 ani...iar miracolul se intampla peste noapte. Acum isi poate schimba viata si poate repara greselile trecutului. Dar sunt oare ele greseli? Oare acum va face altfel? Ramane de vazut...

• Angels and Demons

-vestitul film, masiv promovat, dupa cartea lui Dan Brown, pe mine m-a dezamagit. Vaticanul trebuie sa faca fata unor atacuri teroriste care pun in pericol vietile candidatilor pentru postul de noul papa, iar singurul ce ii mai poate salva este un cercetator, in persoana lui Tom Hanks, Robert Langdon, acelasi personaj din "Codul lui DaVinci". Misterele sunt multe, secretele Vaticanului bine ascunse, Tom Hanks are ochii de un albastru intens...parca nu asa ii avea, nu? Chiar am ajuns anul asta, mai tarziu, la Roma, si am recunoscut unele locuri din film. Complot politic, intriga interesanta, dar...ceva nu se leaga, ceva nu merge la filmul asta. Ce, e nedefinit pentru mine, totusi, clar ii lipseste acel "ceva"...

• Cheri

-un alt film vazut la cinema. Apropo, acolo l-am vazut si pe cel de mai sus. Michelle Pfeipfer, aratand foarte bine pentru varsta ei, e o curtezana din Franta secolului trecut, care le intrece in frumusete, inteligenta si stil pe toate celelalte curtezane concurente. Il initiaza in arta amorului pe Cheri, tanarul fiu cam prostalau al unei alte curtezane. Dar, ceea ce la inceput parea o aventura, se transforma intr-o relatie de lunga durata, contra principiilor vremii. Regula numarul 1: in jocul seductiei, niciodata sa nu te indragostesti! Intriga de alcoov, o Kathy Bates uluitoare, imagini parca desprinse dintr-un tablou de Boticceli, costume, culori, gradini imense de trandafiri, oceanul albastru...foarte bine jucata scena de la masa dintre toate curtezanele...intriga nu e cine stie ce, dar filmul merita, iar imaginile te lasa fara rasuflare...

• A Perfect Getaway

-un alt film cu imagini frumoase si peisaje parca deprinse din povesti, dar intr-un stil ceva mai..."negru". Aflat in luna de miere in Hawaii, un cuplu e ingrozit de stirile despre cuplurile ucise in mod bestial de catre un misterios cuplu de criminali, in peisajul fantastic al insulelor din Hawaii. Finalul e surprinzator, si imprevizibil...Ea e Milla Jojovich, si se potriveste foarte bine in peisajul exotic.

• Jennifer's Body

-se vrea a fi horror...reuseste sa fie..."ceva". Cea mai frumoasa fata din liceu, Jennifer e posedata de un spirit malefic, iar in loc de pranz, mananca...barbati! Filmul nu m-a impresionat. Doar...ca s-o admiri pe frumoasa Megan Fox...caci la capitolul actorie, nu se ridica la inaltimea fizicului. totusi, interesanta evolutia celuilalt personaj, prietena ei mai urata, o actrita buna...

• The Final Destination

-din nou, un film cu adolescenti, din seria de succes "Final Destination", urmand aceeasi reteta. Aflati la o cursa de masini, un grup de prieteni, reusesc sa scape ca prin minune de un groaznic accident, in urma viziunii unuia dintre ei. Semnele mortii care ii urmareste nu intarzie sa apara, iar ei trebuie sa descifreze misterul si sa afle cine e urmatorul pe lista, spre a se putea salva. Finalul e diferit de celelalte serii, dar filmul nu reuseste sa se ridice la inaltimea celorlalte. Asta e problema cu filmele de succes ce au prea multe continuari...chiar nu mi-a placut, desi mie chiar imi place ideea si le-am urmarit cu placere pe celelalte, la vremea lor.

• SAW VI

-tot o continuare este si acest film din seria "Saw". Le-am vazut pe toate, in timp, si daca ar fi sa fac un top, as spune asa: pe primul loc s-ar afla Saw1, apoi 2, la sanse chiar de egalitate cu primul, daca nu chiar mai bun, urmeaza 3, apoi 6, 4, si pe ultimul loc 5. Desi Saw 5 de anul trecut m-a cam dezamagit, iata ca 6 reuseste sa fie mai bun, chiar daca ne-am plictisit deja de sadicul criminal Jigsaw si masinariile sale de tortura. Jocul e acelasi: daca nu stii sa-ti apreciezi viata si sa-ti folosesti la maxim potentialul, Jigsaw iti va oferi posibilitatea de a alege si de a-ti aprecia viata. Pana unde poti merge ca sa traiesti? Uneori sacrificul e atat de mare incat nu merita. Daca asta era reteta primelor filme...acum sansele de scapare sunt mai mici, iar sacrificiile mai mari, iar "a avea ce-ti trebuie pentru a supravietui" nu prea mai intra la calitati exceptionale. Parca nu mai are farmec de cand nu mai sunt sanse de scapare din capcana, si de cand Jigsaw i-a predat altcuiva mostenirea sa...pana unde sa mai continue? Ar trebui sa se opreasca deja. Totusi, nu e nici pe departe asa dezastru ca "Final Destination 4", si e chiar mai bun decat alte continuari din aceeasi serie (4 si 5).

• Veronika Decides to Die

-iata ca s-a nimerit ca ultimul de pe lista sa fie si ultimul vazut...dar nu si cel din urma. Sarah Michelle Gellar(cunoscuta din "Buffy, the Vampire Slayer" sau "Cruel Intentions"="Tentatia Seductiei") este acum Veronika, personajul lui Paulo Coelho din romanul cu acelasi nume. Scenariul filmului respecta povestea originala. O tanara frumusica, cu bani si o cariera de succes, aparent fara nici un motiv de depresie, decide intr-o zi sa se sinucida, dar, miraculos...scapa si este internata la o clinica psihiatrica de lux. Acolo, cu ajutorul psihiatrului ce are o abordare originala si o idee stralucita, invata sa iubeasca viata si...pe unul din pacienti. Un film psihologic, ce te face sa-ti pui intrebari...

-mai am pe acasa, nevazute, de anul asta, "Inglorious Basterds"-sincer, nu l-am vazut pentru ca nu ma pasioneaza deloc filmele cu razboi, dar are cel putin un atu pentru care il voi vedea candva: Brad Pitt, de nerecunoscut aici. El si...Quentin Tarantino. Deci, se anunta un film interesant. Ar mai fi si "The Uninvited", un thriller fantastic, cu actiunea tot la un spital de nebuni.

Vizionare placuta!

Mie mi-au ajuns:))....nu le-am vazut intr-o zi, ci intr-un an dar...totusi...sunt destul de multe...

culoare

french style

O tunsoare frantuzeasca, o vacanta frantuzeasca, un sarut frantuzesc...mancare frantuzeasca..mmmm...voulez-vous...?

Mos Craciun mi-a adus...un bilet de avion...ahhh, da si muulta ciocolata neagra, la care tot rontai de vreo 2 ore. O sa ma opresc candva...promit...dar pana atunci...e asa de buna...imbracata in aprinsul si pasionalul rosu, cu un look schimbat...din camera web si din oglinda imi surade cineva nou. O alta fata a Evei cea perversa, de care vorbeam intr-un blog anterior. Asa ca, trebuie acum sa intru in pielea noului personaj...french...in style moulin rouge...ca tot suntem in perioada Craciunului cu mosul cel rosu.

Eram la coafor mai devreme, si o coafeza se plangea ca are atat de mult de munca in perioada asta cu sarbatorile, si la servici, si acasa unde trebuie sa faca mancare, etc, si ca pentru ea, sarbatorile astea sunt cea mai deprimanta perioada a anului. Ciudat mod de a gandi...mie mi-au placut intotdeauna. Stralucirea, luminile orasului, mirosul de brad si de cozonaci, cadourile, placerea de a darui si de a primi, sentimentul de uniune, veselie si intelegere, si nu as transforma niciodata Craciunul intr-o corvoada. Daca nu-ti face placere sa faci ceva, nu face si gata, ce-o fi atat de complicat. Dar, o optimista incurabila ca mine, intotdeauna va vedea numai partea plina si roz a paharului...de fapt nici nu vad sensul sa vezi altceva, cand poti sa traiesti intr-o lume frumoasa, asa cum ti-o creezi tu. Credeti ca unui om deprimat i s-au intamplat in viata mai multe nenorociri decat altuia? Sincer, ma indoiesc profund de asta. E vorba de cum alegi tu sa vezi lucrurile...caci pana la urma fiecare are exact viata pe care si-o doreste. Daca cumva crede altceva, asta e doar pentru ca ori nu-si doreste suficient de tare o schimbare, ori ii e mult mai bine asa, intr-un echilibru comod. Caci exista frica de succes intr-o masura aproape egala cu cea de esec. Nu stim ce sa facem cu succesul si unde sa mergem mai departe, asa ca e mai usor sa-l evitam. Dar oare nu e muuult mai interesanta viata atunci cand iti asumi riscuri? Ce mai poate fi asa deprimant cand in jur e atata stralucire? Numai s-o vezi...

Melc, melc codobelc

Melc, melc codobelc

Scoate coarne bouresti

Si te du la balta

Si bea apa calda!

Si te du la Dunare

Si bea apa tulbure!

Cand eram mica am calcat din greseala un melc. De atunci, ma uit pe unde merg.

Cand am devenit majora, am fost la Paris, unde am stat singura in apartamentul meu. Genial....in sfarsit singura si independenta....dar seara eram poftita la cina la niste rude...unde totul capata un aer destul de formal. Am mancat tot felul de delicatese cu milioane de tacamuri diferite, pe care niciodata n-am reusit sa le invat, ce si cum se foloseste. Cu racii n-am avut nici o problema, ba chiar mi-au placut mult, dar, a sosit si seara cand s-au servit melci. Nu era vorba de scarba, am mancat eu si caracatita si alte asemenea...dar cu melcii se pare ca am o relatie mai speciala. Oare cum ar suna o campanie "melcii sunt noile pisici!", asa cum in industria modei, in fiecare an o alta culoare devine noul negru...dar trecand peste euforia asumata a unei seri calduroase de iarna, dupa o plimbare pe zapada ce scartia sub pasii mei, sa revenim la melci....a trebuit sa imi folosesc si ultima ramasita de talent actoricesc in acea seara, spre a nu manca melcii fara a jigni gazda pretentioasa si formala....

Au trecut ani, am crescut, m-am maturizat...si...intr-o zi, am decis sa iau trenul si sa ma duc pentru un week-end la cineva intr-un alt oras, la 5-6 ore de Bucuresti, chiar si doar asa de dragul aventurii...in secret, fara ca nimeni sa stie unde ma duc si ce fac. Acolo, intr-o seara, am gasit un melc ce se tara alene pe asfaltul umed. L-am facut vedeta, sub blitzul aparatului foto, dar la 2 ore l-am gasit storcit. M-am intors acasa, pastrand amintirea acelui melc.

Nu stii niciodata ce poate iesi de sub o cochilie frumoasa....ii poti canta, il poti amagi, il poti observa de la distanta, si il vei face sa se deschida pentru cateva clipe, dar cat de greu e sa si ramana asa mai mult timp....omul e ca melcul. Poarta masti si bariere, si uneori se lasa vrajit de cantul sirenelor, si totusi...fuge repede inapoi in cochilie, desi spre deosebire de melc, el nu poate fi storcit asa de usor...dar statul in cochilie prea mult timp, duce la aparitia de coarne bouresti...

De ce ne e frica de goliciune?

Mi s-a facut o oferta sa apar topless intr-un film...un serial cunoscut si cu audienta mare. Am refuzat pentru ca...nu eram suficient de bine platita pentru asta. Si am realizat ca, daca inainte spuneam ca n-o sa apar niciodata dezbracata, acum s-au mai schimbat datele problemei. Pana la urma de ce nu? Ce e chiar asa jenant in asta? E adevarat ca limita de aici si pana la vulgaritate e foarte fragila, si ca e deja un gest desuet, avand in vedere ca toate "pitipoancele" :)) se dezbraca spre a se arata in deplina lor splendoare. Nu spun un nu categoric, asta cu siguranta. Pana acolo unde e inca arta, poate fi un exercitiu de sinceritate, al tau cu tine, un experiment care te scapa de complexe si te despoaie de inhibitii. Numai ca...dezbracatul asta public, e ca virginitatea. Nu trebuie dat pe orice si oricum. Iar imaginea pe care ti-o poate construi, e una oarecum periculoasa, caci, cum spuneam, e o limita atat de fragila intre arta si vulgaritate.

De pilda, Sharon Stone e o actrita care a declarat ca nu se teme de goliciune, si ca daca crede cu adevarat in scopul artistic al unui asemenea gest, nu se da in laturi de la asta. dar pe de alta parte, orice ar face ea, nu cred ca e vreodata vulgara, nu in sensul ala naspa al cuvantului, si asta petru ca are un anume sarm, bun simt si masura a lucrurilor, un anume bun gust in tot ce face, calitati ce le lipsesc multitudinii de "fete de la pagina 5" autohtone. Sunt si actrite mari si cunoscute care declara ca ele nu s-ar dezbraca niciodata in vreun film, ceea ce nici nu le ajuta, dar nici nu le dauneaza. Ele stiu ca n-ar obtine nimic in plus asa. Depinde unde vrei sa te situezi ca imagine, cate inhibitii ai, cat de deschisa esti si cum vrei sa te folosesti de mijloacele tale.

Eu personal nu sunt nici pro abuzului de exbitionism, dar nici contra goliciunii, atata timp cat e...cu masura si...foarte important, cat acea persoana are un corp perfect.

Despre zodii

Berbecul (foc) reprezinta Casa 1-a solara, a vietii, deci e plin de initiativa, energie, si trece mereu prin noi inceputuri. Ii plac persoanele sincere, fara ascunzisuri, si un pic nebune.
Taurul- (pamant)Casa a 2-a solara-a banilor, are o relatie foarte stransa cu posesiunile materiale de orice fel. E un gurmand, apreciaza confortul si linistea, dar e rafinat si cu un simt estetic dezvoltat.
Gemenii-(aer)Casa a 3-a-a colaboratorilor-isi fac usor prieteni, sunt rationali si comunicativi. Le lipseste romantismul, dar sunt cuceriti prin umor. Sunt foarte inteligenti si interesati de multe domenii, dar nu le lipseste si o doza de rautate care-si face simtita prezenta prin mici ironii.
Racul-(apa)Casa a 4-a-a caminului, a vietii interioare, a radacinilor-e foarte legat de camin, de trecut, de amintiri. E o zodie de apa, sensibila, dar si incapatanata si foarte posesiva.
Leul (foc) -Casa a 5-a-a dragostei, a copiiilor, e vesnicul copil ce nu-si pierde niciodata pofta de viata, mereu indragostit. Straluceste intr-un grup si nu suporta critica. Nu se simte bine daca nu e in centrul atentiei, apreciaza luxul si nu suporta vulgaritatea.
Fecioara-(pamant) Casa a 6-a-a sanatatii-are o relatie speciala cu corpul ei si e foarte meticuloasa si ingrijita. Tipicara, ordonata, e genul care isi face mereu liste cu ce are de facut, si ii lipseste spontaneitatea.
Balanta- (aer)Casa a 7-a-a parteneriatului, a casatoriei-se lupta mereu intre 2 extreme, intre echilibru si dezechilibru, traieste prin oamenii din jurul sau, iar masculinul si femininul se impletesc intr-un mod ceva mai neobisnuit in aceeasi persoana. Interesata de arta, muzica, de obiecte de decor, devine usor susceptibila si neincrezatoare.
Casa a 8-a, a mortii, a transformarii, reprezinta Scorpionul, (apa) zodia capabila sa transforme orice din jurul sau, cu un interes special pentru ocultism si lucruri ascunse. Se spune ca e cea mai puternica zodie. Poate fi cel mai devotat prieten, dar si cel mai aprig dusman, caci Scorpionul e foarte razbunator, si nu uita niciodata o jignire. Are rabdare si abilitati practice, dar si o anume maleficitate.
Sagetatorul-(foc) Casa a 9-a, a religiei, este legat de experientele spirituale, de calatorii reale sau imaginare, e visator, extremist, si de o inteligenta aparte si rafinata. Pasionat, entuziast, are nevoie mereu de noutate in viata lui, dar tine foarte mult la independenta sa.
Casa a 10-a, a carierei, a demnitatii, e reprezentata de Capricorn, (pamant) zodia ambitioasa ce face totul pentru onoare si cariera, si nu se lasa pana nu-si atinge scopurile indiferent cat e de munca. E comparat cu capra neagra, solitara, care, cu orice efort, ajunge in varful muntelui. Dar e foarte sensibil si nu are incredere in ceilalti.
Varsatorul (aer)reprezinta Casa a 11-a, a prieteniei, e mereu inconjurat de oameni, parte a unui grup, isi reprima emotiile primand rationalul ce-i ascunde marea sensibilitate. E original, inovator, dar poate deveni foarte insistent in urmarirea scopurilor sale.
Ultima zodie, Pestii, (apa)sau Casa a 12-a, a dusmanilor din umbra, au o relatie stransa cu inconstientul lor, ceea ce ii face sa fuga des din fata realitatii, dar au si o mare capacitate de sacrificiu, o imaginatie si ingeniozitate foarte bogate si o predispozitie speciala la viciu. Meditativi, se retrag adesea in lumea lor proprie din care nu vor sa fie treziti prea brusc.

Pozitia Caselor ceresti, personalizata pentru fiecare, e influentata de Ascendent. De pilda, daca avem ascendetul in Leu, atunci casa 1-a personala va fi reprezentata de Leu. Se aduc valorile Casei 1-a generale, a Berbecului, adica energia, temperamentul, instinctele, forma exterioara a comportamentului, forta vitala, inceputurile, si toate se raporteaza apoi la caracteristicile Leului. Urmeaza Casa a 2-a care va fi in Fecioara, la ale carei calitati, vor fi aduse celei ale Casei influentate de Taur, deci modul cum percepem banii, bunurile materiale va fi tipic pentru Fecioara…si asa mai departe. Deci nu numai zodia in care suntem ne influenteaza, ci si multe altele-ascendentul, casele ceresti, pozitia si aspectele planetelor, caracterele predominante-foc, aer, apa, pamant.
De asemenea, pentru intarirea increderii si a imaginii de sine, pentru mobilizare si motivatii, petrece cat mai mult timp in compania celor de acelasi element ca tine(foc cu foc, aer cu aer etc). Pasiunea caut-o la elementul opus, dar nu uita sa-ti iei scuturi de siguranta caci sigur vor iesi scantei(apa cu foc-apa stinge focul ce da in clocot apa; pamant cu aer-pamantul innabuse aerul ce oxideaza pamantul). Colaboreaza cu success cu elementul apropiat(foc cu aer, pamant cu apa), si invata de la elementul ce ti-e complet strain(foc cu pamant, apa cu aer).
Nu exista zodie buna sau rea, si nici calitati sau defecte mai mari sau mai mici la o zodie comparativ cu alta. Fecioara nu va avea niciodata stralucirea si bunatatea Leului, dar nici Leul meticulozitatea si rabdarea Fecioarei. Scorpionul nu va avea relaxarea Gemenilor, dar nici Gemenii forta Scorpionului. Taurul nu va avea rafinamentul Sagetatorului, dar nici Sagetatorul senzualitatea Taurului. Pestii nu au curajul Berbecului, dar nici Berbecul imaginatia Pestilor. Si tot asa…

femei malefice din istorie

1. Elizabeth Bathory
Contesa Bathory este considerata cea mai infama criminala in serie din istoria lumii. Multe zvonuri au circulat in acea vreme despre fetele de tarani angajate la castel care dispareau ca prin minune fara ca nimeni sa le mai vada vreodata sau sa mai stie ceva de ele. Aceste zvonuri au ajuns la urechile regelui Mathias al II-lea, care a trimis o comisie sa verifice autenticitatea lor. Soldatii au intrat in castel la timp pentru a descoperi cadavrul unei fete, o alta care era pe moarte si sa elibereze alte cateva, care se aflau inchise in temnitele castelului. Printre activitatile preferate ale reginei se aflau: mutilarea totala, mutilarea mainilor sau a organelor genitale, batai indelungate, muscaturi ale fetei si corpului, amputarea bratelor sau a altor parti ale corpului si infometarea victimelor pana la moarte. Se pare ca aceste crime au avut loc pe o perioada indelungata de 25 de ani. A fost condamnata numai pentru 80 de victime, insa se pare ca numarul lor neoficial se ridica la cateva sute. Datorita statutului ei social, contesa nu putea fi judecata, insa a fost inchisa intr-o singura camera a castelului, pana cand a decedat, patru ani mai tarziu. Rautatea extrema a acestei contese a insapimantat lumea, iar folclorul local i-a atribuit si fapte care se pare ca nu le-a infaptuit. Cea mai cunoscuta dintre ele este ca Elizabeth Bathory se imbaia in sangele tinerelor pe care le omora, insa acesta teorie nu a fost dovedita nicioadata, negasindu-se dovezi in sprijinul ei.

2. Irma Grese
Una dintre cele mai feroce “produse” feminine ale nazismului, Irma Grese era cunoscuta sub numele de “Cateaua din Belsen”, si asta nu datorita caracterului ei milos. A abandonat scoala la 15 ani, pentru ca nu avea foarte multa dedicatie pentru studiu. Mai tarziu, a incercat sa devina asistenta medicala, dar nu a fost primita in randul acestora. Si-a gasit in scurt timp vocatia, odata cu inscrierea in randul “Ligii femeilor germane”. In 1943 a fost transferata la Auschwitz, devenind in mai putin de un an “Senior Superviser”. Promovarea a fost facuta pe baza excesului de zel de care dadea dovada. Printre “hobby-urile” ei se numarau crimele, torturile psihice si fizice, abuzurile sexuale, bataile crunte cu biciul sau asmutirea cainilor infometati asupra prizonierelor. Umbla incaltata cu cizme foarte grele, un accesoriu util in torturarea fizica a prizonierelor si nu se deplasa niciodata fara pistol si bici. In data de 17 aprilie 1945 a fost capturata, impreuna cu alti ofiteri SS, judecata sub legea britanica si condamnata la moarte prin spanzurare. Apelul ei a fost respins, devenind astfel, cea mai tanara femeie condamnata la moarte sub legea britanica in secolul XX

3. Ilse Koch
Vrajitoarea din Buchenwald, pe numele ei Ilse Koch, a fost sotia lui Karl Koch, comandantul lagarului de concentrare de la Buchenwald intre 1937 si 1941 si a celui de la Majdanek, intre 1941 si 1943. Imbatata de puterea absoluta pe care i-a pus-o pe tava sotul ei, aceasta nu s-a dat inapoi de la nicio fapta marsava. In perioada Buchenwald, a reusit sa uimeasca oamenii prin desfraurile, torturile si obscenitatea de care era capabila. Colectionara impatimita, Ilse si-a creat o macabra colectie formata din lampioane si genti confectionate din piele…umana. Pentru diversitate, se foloseau bucatile de piele tatuate. Datorita pasiunii ei, a fost promovata in cadrul lagarului pe postul de sefa a gardienelor. Dupa terminarea razboiului a fost judecata, inchisa, eliberata si iar inchisa. In final, s-a spanzurat in 1967, in inchisoarea pentru femei Aichach.

4. Katherine Knight
Prima femeie din Australia condamnata la inchisoare pe viata, fara posibilitatea eliberarii conditionate, Katherine Knight era cunsocuta pentru relatiile ei violente. Printre “dragalaseniile” ei casnice se numara sfaramarea maxilarului primului sot, taiarea gatului unui catelus de 8 saptamani in fata celui de-al doilea sot, o relatie fierbinte cu John Charles Thomas Price, care s-a lasat cu un ordin de restrictie impotriva ei. Acest lucru nu a impiedicat-o sa se apropie totusi de el suficient de mult incat sa-l injunghie de 37 de ori cu un cutit de bucatarie. Insa nu s-a multumit numai cu atat. Dupa ce l-a omorat, l-a jupuit de piele, i-a taiat capul si l-a pus intr-un bol de supa, i-a taiat fesele si le-a gatit la cuptor, insotite de o garnitura de legume. Ce a mai ramas din cadavru a fost suspendat de tocul unui geam din camera de zi. Masa calda, impreuna cu un biletel, a fost trimisa copiilor insa, spre norocul acestora, politia a reusit sa intervina inainte ca ei sa ajunga acasa.

5. Mary Ann Cotton
Englezoiaca Mary Ann Cotton este o alta criminala in serie, care a actionat sub impulsul lacomiei. Maritata la varsta de 20 de ani cu William Mowbray, acestia s-au stabilit in Plymouth, Devon, pentru a inteimeia o familie. Cuplul a avut cinci copii, dintre care patru au murit in conditii suspecte, diagnosticul fiind febra gastrica si dureri de stomac. Faptul ca s-au mutat in nord-vestul tarii nu parea sa ii ajute foarte mult. Blestemul i-a urmat. Inca trei copii au fost nascuti si tot trei copiii au fost inmormantati. William avea sa ii urmeze in scurt timp, rapus de o misterioasa boala intestinala. I-a urmat si cel de-al doilea sot, George Ward si inca un copil. Cauza? Probleme intestinale. Acest sir de coincidente incredibile au atras intr-un final atentia presei, ale carei investigatii au dus la prinderea criminalei. Ziarele au descoperit ca, in timpul mutarilor ei frecvente, a pierdut trei soti, un iubit, un prieten, mama si o multime de copii, toti loviti de aceasi boala. A fost spanzurata la Durham County Gaol, in data de 24 martie 1873, pentru otravire cu arsenic. Faptele ei au oripilat intr-asa masura populatia, incat executorii ei s-au asigurat ca nu va muri foarte repede in streang.

6. Belle Gunness
Belle Gunness este una dintre cele mai inspaimantatoare criminale in serie din istoria Statelor Unite. Avand o statura impresionanta, cu o inaltime de 1.83 metri si cantarind peste 91 de kilograme, Belle era o femeie impozanta, de descendenta norvegiana. Aceasta si-a otravit cei doi soti si toti copiii, in perioade diferite, continuand cu toti pretendentii si iubiti. Motivul? Lacomia in stare pura. Politele de asigurare de viata si bunurile furate sau luate prin escrocherie de la victime formau toate veniturile ei. Anumite rapoarte pun pe seama ei peste 20 de crime, infaptuite de-a lungul mai multor decade.

7. Myra Hindley
Myra Hindley si Ian Brady sunt responsabili pentru asa numitele “Crime din mlastina”, care au avut loc in Manchester, Marea Britanie, la mijlocul anilor ’60. Impreuna, cei doi sunt responsabili de rapirea, abuzul sexual, torturarea si uciderea a trei copii sub varsta de 12 ani si a doua adolescente, in varsta de 16 si 17 ani. Indiciul care a dus la dezvaluirea identitatii criminalilor a fost un bagaj pe care Myra il uitase in gara centrala din Manchester. Printre probele incriminatorii se afla si o caseta pe care cei doi inregistrasera una dintre victime, in timp ce era violata si torturata. Inainte de a fi incarcerata, aceasta a abordat o atitudine plina de aroganta, pe care si-a pastrat-o si in timpul procesului, neparand sa-i pese de soarta ei. A fost prima femeie care si-a petrecut 37 de ani in detentie, cea mai lunga incarcerare din istoria Angliei moderne. In timpul detentiei, aceasta si-a schimbat atitudinea, pozand intr-o femeie religioasa si ispasita. Mai mult decat atat, si-a continuat studiile, reusind sa obtina o diploma universitara. Insa eforturile ei nu au fost de natura sa convinga prea multa lume. A murit in data de 15 noiembrie 2002, la varsta de 60 de ani, in urma unui atac de cord. Ironia face ca doar cateva zile mai tarziu, guvernul Marii Britanii sa dea un decret care ar fi gratiat-o.

8. Beverly Allitt
Cunoscuta sub numele de “Ingerul mortii", Beverly Gail Allitt este una dintre cele mai cunoscute criminale in serie din istorie. Asistenta pediatrica, ea este responsabila de moartea a patru copii si de ranirea grava a altora cinci, aflati in grija ei. Aceasta folosea des injectiile cu insulina sau potasiu pentru a provoca palpitatii cardiace. Desi a fost condamnata numai pentru noua victime, ea a mai provocat ranirea a inca treisprezece copii, inainte sa fie prinsa. Allitt nu a marturisit niciodata care este motivul crimelor ei, dar sindromul Munchausen de care suferea poate oferi o posibila explicatie. Sindromul Munchausen este o forma complexa de maltratare, fiind definit prin falsificarea sau inducerea, de catre un ingrijitor, a unei suferinte emotionale si fizice la adresa unei persoane aflate in grija sa. De asemenea, sindromul se refera si la persoanele care simuleaza sau care-si induc simptomele unei boli pentru a atrage compasiune, protectie si a castiga control asupra altora.

9. Regina Mary I
Mary a fost singurul copil al regelui Henry VIII si al Caterinei de Aragon. Incoronata dupa moartea lui Edward al VI-lea si indepartarea de pe tron a “Reginei de noua zile”, asa cum a ramas in istorie lady Jane Grey, Mary este recunoscuta pentru campania violenta pe care a dus-o pentru reintoarcerea Angliei la catolicism. Multe figuri proeminente protestante au fost executate pentru convingerile lor religioase, aducandu-i reginei denumirea de Bloody Mary (Mary cea sangeroasa). 800 de protestanti au parasit atunci tara, in asteptarea unor vremuri mai bune, asteptand moartea reginei pentru a se reintoarce in tara.

10. Isabela de Castilla
Isabela I a Spaniei este cunoscuta drept protectoarea si sustinatoarea lui Cristofor Columb, impreuna cu sotul ei, Ferdinand II de Aragon. Impreuna, au facut posibila unificarea Spaniei sub nepotul lor, Carlos I. Ca parte a procesului de unificare, Isabela a fost cea care l-a numit in functia de Inchizitor General pe temutul Tomas de Torquemada. In data de 31 martie 1492, este implementat decretul Alhambra, care forta convertirea populatiei evreilor si musulmanilor la catolicism. Prin urmare, 200 000 de persoane au parasit Spania. Cei care au ramas si au ales convertirea nu au scapat, totusi, de investigatiile si torturile inchizitiei. In 1974, papa Paul al VI-lea a propus-o pentru beatificare. In cadrul bisericii catolice, Isabela este descrisa drept “servitoarea Domnului”.

Bonus

http://video.telegraph.co.uk/services/player/bcpid1529569286?bctid=5524339001

Cinicii sunt printre noi

Cinicii sunt printre noi. Ii recunosti dupa expresia vesnic sictirita. A nu se confunda cu depresivii sau pesimistii...astia sunt din cu totul alta categorie. Daca depresivul nu e incantat nici macar de jumatatea plina a paharului, caci nu-i e suficienta, pesimistul o vede oricum numai pe cea goala, iar cinicul va vedea...musculita minuscula ametita si aterizata pe undeva pe la fundul paharului...dar nimic nu-l impresioneaza pe un cinic, caci orice e o sursa vesnica de ironie. Cinicul n-are sentimente. El nu rade, nu plange, nici nu sare in sus de bucurie, dar nici nu se inchide in casa de tristete. El e imun la tot si toate si riposteaza permanent...la tot si toate...cu comentarii acide. De fapt, cinismul e doar o masca, un scut care ascunde...ce altceva decat frica. Frica de a fi altfel, de a indrazni, de a darama imposibilul. Ei nu pot sa se detaseze de multime si sa creeze ceva unic, si nici sa ajunga prea departe, caci suisul e prevazut intotdeauna cu coborasuri, de care ei se tem atat de tare. Si totusi cinicii sunt vazuti in general(nu si de mine) ca simpatici, caci o ironie binevoitoare, acida si usor pesimista vine tocmai bine sa confirme complexele celorlalti. Eu ii vad doar ca pe niste lasi, care se rezuma doar sa stea intr-un culcus comod, in rand cu turma, desi aparent sunt mai interesanti.
Si totusi...au si ei un rost...mai echilibreaza lucrurile. Cinic vorbind...

cafea cu aroma de aventura

Am ajuns mai devreme. Da, se intampla si asemenea miracole. De fapt am plecat mai devreme, ca sa apuc sa-mi platesc si telefonul, dar, chiar in fata bancii, m-am razgandit...parca nu-mi venea sa incep saptamana dand atatia bani. Mi se intampla rar...de fapt aproape niciodata...dar de data asta, am decis sa ma duc mai devreme la intalnirea cu o veche prietena pe care nu o mai vazusem de sute de ani. In orasul de gheata, focul luminilor de sarbatori dogorea, luminand cu maiestria unui reflector pe o scena de teatru, cand si cand, diverse puncte de interes. Am comandat o cafea exotica, cu aroma de scortisoara. Ea a ajuns o data cu cafeaua...surprinzand jocul pervers si cu accente usor sadice, cu tipul de la masa de alaturi, a carui prietena-un Othello in varianta feminina- fierbea.

Ne-am delectat cu arome exotice, am readus in prezent povestile de mult uitate, am studiat oamenii din jur, ne-am imaginat povestile lor, demne de un film de actiune, horror, comedie, parodie, drama sau romantic, dupa caz...si ne-a luat valul...pana cand...s-a facut liniste in jurul nostru. Nu ne dadeam seama ca deja vorbeam cam tare si toti auzeau cum arata viata lor de fapt, si din ce filme vine fiecare...mult mai picante decat pareau in realitate...cu siguranta. Si a devenit fiecare din noi, actrita in propriul film...scena: o terasa! Cum a sunat povestea castigatoare? Pai...sa vedem...

Noapte de vara, cu cer instelat. In aer se simte linistea si presiunea de dupa furtuna. La o terasa, un el, o ea si un prieten comun. El si ea nu se cunosc de mult, dar a fost cu scantei, un foc de artificii intens, dar uneori periculos asa cum...el va afla mai tarziu...au fost mai toate relatiile ei...dar niciodata la intensitatea asta. Sa fie acolo oare un trio amoros? Nu se stie, dar intotdeauna, o parte din poveste ramane la latitudinea imaginatiei spectatorilor. La celelalte mese, majoritatea sunt oameni blazati sau normali...civili...cu un servici normal...cu program normal si obositor, si fara mari pasiuni. Intre cei 3 se formeaza echipe-2 contra 1, apoi se schimba membrii intre ei...usor, usor, atmosfera se incinge, din aer dispar semnele ploii de mai inainte, si aerul e cuprins de flacari. In acord cu atmosfera generala, care ardea, parca asteptand ceva....El si cu Ea incepura sa discute in contradictoriu...si mai in contradictoriu...si mai..si mai...pana cand, ea se ridica si pleaca val vartej. Nu trec nici 5 minute, ca se intoarce, spre a-i da o palma, dupa care se aseaza linistita inapoi la masa de parca nu s-ar fi intamplat nimic. Chicoteli infundate se simt de la celelalte mese...si cei 3 devin din ce in ce mai constient, chiar si sub aburii alcoolului, ca sunt acum in centrul atentiei tuturor...inca discret, dar in curand nimic nu va mai fi discret in acel loc. Aparent s-au impacat, nu fac decat sa se tachineze, dar...el e razbunator si incepe sa o enerveze din ce in ce mai tare, pana cand, ea se ridica si ii mai da o palma, gandindu-se(daca poti gandi in asemenea momente), ca prima a fost prea slaba. si incepe sa-i placa ideea...asa cum se spune...foamea vine mancand...si nu se opreste numai la o palma...Ea nu era vreo godzilla feminina...dar...caldura din aer, palma ei intr-un loc sensibil...lui ii dadu sangele pe nas, si cand se ridica, sangele lui tasneste peste ea peste tot, si peste el...peste amandoi. Chelnerii s-au speriat, toti credeau ca s-a intamplat ceva, ei 2 nu prea intelegeau ce-i cu atata agitatie... dar, la baie, oglinda le arata o imagine scapata dintr-un film horror...erau efectiv plini de sange, desi practic n-aveau nimic. Cand a iesit cineva de la baie si i-a vazut a inceput sa tipe ingrozita. S-au spalat, si au plecat mai departe...fara nici o urma aparenta a recentului incident...noroc ca in acea seara fusesera la o terasa unde nu ajung niciodata si nu-i cunostea nimeni. Oricum...ce mai show pt oamenii plictisiti si blazati de acolo!

Eu si acea prietena, ne-am despartit, promitandu-ne ca ne vom revedea mult mai repede de data asta, caci se pare ca avem ce sa ne povestim.

La plecare, o femeie nebuna ne-a dat ghiocei...asa ca s-a stabilit. Urmatoarea cafea cu aroma de aventura va veni o data cu aparitia primilor ghiocei. Am jucat adevar si provocare...azi a fost ziua adevarului, dar ghioceii ne vor aduce si provocarea!

Let it snow!

Ieri mergeam prin Constanta, si fredonam melodia care nu-mi iesea din cap...cea din reclama cu cafeaua...si uite ca azi a inceput sa ninga. Oi fi si eu vreo adevarata fiica a mamei Omida :))



Let it snow
(Dean Martin, Frank sinatra)



Oh the weather outside is frightful,

But the fire is so delightful,

And since we've no place to go,

Let It Snow! Let It Snow! Let It Snow!



It doesn't show signs of stopping,

And I've bought some corn for popping,

The lights are turned way down low,

Let It Snow! Let It Snow! Let It Snow!



When we finally kiss goodnight,

How I'll hate going out in the storm!

But if you'll really hold me tight,

All the way home I'll be warm.



The fire is slowly dying,

And, my dear, we're still good-bying,

But as long as you love me so,

Let It Snow! Let It Snow! Let It Snow!

Cerceii cu caluti de mare

Oare de ce ne atasam atat de mult de obiectele din jurul nostru? Ce inseamna ele de fapt?
Eu de exemplu, am perioade cand ma atasez de o anumita pereche de pantofi si aproape ca ii port numai pe aceia de fiecare data cand e posibil, desi am multe alte variante. Sau o bluza in care ma simt mai bine.. sau.. in momentul de acum obiectele pe care le atasez de mine de fiecare data sunt cerceii verzi cu caluti de mare care imi plac atat de mult. Imi plac tot felul de obiecte de decor, care dau o nota personala camerei mele. Cum ar fi veioza in forma de soare pe care am adus-o acum 7 ani de la Paris, sau soarele de ceramica din perete, sau statueta cu pisica egipteana. Dar.. daca as pleca undeva.. departe.. si nu as mai avea toate obiectele astea in jurul meu, si nici hainele sau accesoriile preferate.. oare.. n-as mai fi la fel? Oare s-ar schimba ceva? Ce incerc sa spun eu de fapt aici e ca obiectele din jurul nostru n-au de fapt nici o importanta decat aceea pe care le-o dam noi. Noi investim in aceste obiecte, si nu ma refer la bani, ne exprimam personalitatea prin modul cum ne imbracam sau ne decoram spatiul in care locuim. Si totusi, eu nici macar nu stau prea mult pe acasa. Sunt ani buni de cand ma tot mut dintr-o casa in alta si e ceva obisnuit pentru mine sa locuiesc in mai multe locuri in acelasi timp.

Oare.. ce se ascunde in spatele cerceilor astora cu caluti de mare? De ce imi plac atat de mult? Eram in Boston cand i-am luat, i-am vazut la magazinul de la acvariu si am plecat, ca trebuia sa ajungem in alta parte destul de repede.. dar.. m-am intors dupa ei. Apoi am pierdut unul din ei si l-am gasit prin camera dupa vreo 2 ani..), dar imi placeau si inainte sa-i pierd.

Candva, un prieten mi-a adus o floare, o orhidee foarte frumoasa. In aceeasi zi, mai tarziu, altcineva mi-a dat o crenguta rupta din sutele de pomisori cu flori galbene. M-am bucurat pentru acea crenguta mult mai mult decat pentru orhidee. Uite un exemplu de “gestul conteaza”..ee.. acum n-o sa va mint ca nu sunt deloc materialista dar..am si eu momentele mele..) Deci inca o data, nu neaparat valoarea in bani a obiectelor conteaza, ci valoarea cu care le investim noi afectiv. Bine, acum dintre un bmw rosu si o dacie.. e clar ce voi alege. Dar nu intotdeauna alegerile sunt atat de simple.

mi-e dor...

de zilele lungi de vara, pline de lumina, de razele soarelui ce ma mangaiau subtil dimineata si de noptile zgomotoase in urma zilelor pe masura. Vara parca suntem mai fericiti, mai relaxati, mai destinsi, suntem dispusi sa acceptam mai multe, sa fim mai toleranti. Inca nu am invatat sa ma adaptez la raceala nordica...poate undeva la munte, la caldura semineului si miros de brazi ar fi alta situatie...cu alte cuvinte, mi-e dor de vacanta.

azi a fost o zi speciala. am votat....printre altele...dar speciala a fost din alt motiv. azi dimineata a murit cainele alor mei pe care il aveam de la 13 ani. am simtit azi noapte, simteam ceva, in vis dar nu puteam sa ma misc sau sa scot vreun sunet...si apoi ma trezeam....de mai multe ori. restul am uitat...

cand aveam 13 ani si a aparut Lupu, am facut o mare schimbare. M-am mutat de la ai mei si m-am schimbat si maturizat mult. Probabil ca schimbarea aceea m-a facut ce sunt azi. Nu aveam o relatie foarte stransa cu cainele alor mei dar...mi-e dor de latraturile lui ragusite.

O sa vina si vacanta alsaciana cu miros de scortisoara...apropo, mi-e dor de zapada...si de tine!

Arta de a trai

Daca m-ar intreba cineva acum care e modelul meu in viata, i-as raspunde: un pisic! Cel care a murit azi. Aprilie 2007-6 octombrie 2009. Atat a trait. 2 ani jumate. Dar in scurta lui viata ne-a invatat pe toti arta de a trai.
Am scris despre el pe blog si atunci, de mult…

Acum putin timp, la intoarcerea in tara, am gasit unul din pisoi cu coloana rupta. Cel mai mic si mai colorat dintre pisoi. L-am dus imediat la doctor-nu-mi vine sa cred ca ai mei n-au facut si n-au zis nimic desi era asa de ceva timp, nu se stie cum s-a putut intampla asta. Radiografia a aratat clar-fractura de 3 procese vertebrale cu afectare de maduva.. numai ca avand doar 3 luni are sanse destul de bune de recuperare partiala. Dar nu o sa transform asta intr-o drama, asta s-a consumat atunci, ce e important e ca avem ce invata de la pisoiul asta. Desi e paralizat la labutele din spate si incapabil sa-si controleze vezica sau coada, e cel mai vesel si mai agitat dintre pisoi. Prima zi la doctor.. inceputul unui tratament lung si anevoios.. dintr-un pisic mic-mic s-a transforat intr-o fiara periculoasa. I-a muscat pe toti cei care-l tineau pt injectie.. inclusiv pe mine.. unul din doctori a stat mult timp cu ambele maini bandajate, atat de profunda a fost muscatura.. dar asta nu-i nimic.. a doua zi.. s-a repezit la un caine mare si fioros si l-a muscat si pe ala-din proprie initiativa, fara nici un mesaj ostil din partea cainelui.
Acasa nu sta nici o clipa si a invatat sa se deplaseze foarte repede, ba chiar se si catara numai cu labutele din fatza. Pentru ca nu are constienta bolii nesimtind nici un fel de durere si fiind prea mic e atat de plin de viata incat energia lui o depaseste de departe pe cea a celorlalte pisici.. a cainilor sau chiar a noastra.
A trecut aproape o luna.. de vizite zilnice la cabinetul veterinar.. de gimnastica recuperatorie acasa.. iar rezultatele sunt peste asteptari. Uite cat de mult inseamna optimismul si increderea. Asa si noi.. nu conteaza cat suntem de mici.. putem obtine atat de multe.. trebuie doar sa actionam.. sa nu mai gandim atata posibilele rezultate.

Au trecut peste 2 ani de atunci, timp in care a devenit din ce in ce mai vesel si mai plin de viata, si a capatat repede suprematia peste celelalte pisici si caini. Intr-un fel, devenise purtatorul lor de cuvant, caci ne trezea pe toti dimineata, cerand de mancare pt el(de fapt ea) si restul. A invatat atat de repede sa-si compenseze handicapul…de care nu cred ca a fost vreodata prea constient. A fost fericit… Noi, oameni, sanatosi, in deplina putere, ne lamentam atata, si nu avem curajul sa traim cu adevarat, iar el, un pisic, mic, speriat si paralizat, ne da la toti lectii!

Transformare

Am vazut de curand un film mai vechi, cu Joanne Woodward-"The Three Faces of Eve", despre o femeie cu personalitate multipla, care la o simpla aplecare a capului devenea altcineva cu totul diferit, una din cele 3 personalitati ale sale. Si niciuna nu semana cu cealalta si nici n-ai fi zis ca este aceeasi femeie. I se schimba si fizicul-subtil dar suficient. Totul din privire, atitudine si din invazia noii personalitati ce credea cu tarie ca exista, si punea stapanire pe intreg corpul si psihicul ei.

De mult, pe la inceputul secolului, a existat un America un chirurg plastician ce propunea un sistem revolutionar de transformare. Le schimba complet stilul de viata al clientilor sai. Un anumit regim alimentar si anumite activitati fizice, dar si o atitudine relaxata si multa credinta in tine si in ceea ce vrei sa devii, te poate schimba cu 180 de grade...inclusiv fizic. Fara operatii, fara probleme...doar cu un strop de...Chanel no5, ar spune Marilyn Monroe, sau-Allure de la Channel, as spune eu-parfumul care isi schimba aroma de 8 ori in functie de starea ta de spirit. De fapt e vorba doar de o atitudine Allure-schimbari interioare pornind de la cele exterioare-sau invers. Oare de ce atatea femei isi schimba coafura cand schimba barbatul? Pentru ca incep o viata noua si pornesc de la schimbarea exterioara care le da incredere si motivatii pt cea interioara.

Mereu am fost fascinata de mitul Pygmalion-al transformarii...sa fie oare asta mostenirea Scorpionilor de care am fost mereu inconjurata...prin excelenta zodia transformarii....nu ca as avea eu nevoie de vreo transformare radicala, desi schimb mereu cate ceva la mine si asta se vede cel mai bine in pozele mele unde arat atat de diferit in unele fata de altele, doar din stare si atitudine, cel mai mult inconstiente. Sau poate ca...se surprinde una din multiplele fete ale Evei. Personajul din film avea 3...voi cate aveti?

Dependente

Vrem sa fim independenti.. oare? Ce ne-am face fara micile dependentze? Pentru unii este cafeaua de dimineata, tigarile, pentru altii calculatorul, mersul la cumparaturi, ciocolata.. mai exista o specie dependenta de condus, care nici pana la colt nu mai iese fara masina... apoi mai e dependentza de partener.. de lucrurile ce ne inconjoara.. deci pana la urma cat de (in)dependenti suntem cu adevarat? La cate din lucrurile astea putem pur si simplu renunta? Sa ne lasam dintr-odata si sa nu mai avem atata nevoie de repetitia lor. Sevrajul la micile “droguri” de zi cu zi ne da o stare de neliniste.. asa ca ne apucam din nou de ele, gandindu-ne “cand o sa vreau sa ma las o sa pot”. Oare?

around the world

Curiosity killed the cat...asta spun toti cei invidiosi pe viociunea, energia si norocul unei pisici care iese de oriunde teafara si nevatamata, si nu-i scapa nimic din ce se intampla in jur. La scara mai mare...cred ca si eu am prins candva gustul calatoriilor prin lume dintr-un fel de curiozitate si sete de explorare proprie micilor vietati :)

Istanbul a fost prima mea iesire din tara. Un cocktail de arome, culori, stralucire, ingheshuiala, mirodenii, m-au adus mai aproape de farmecul tinuturilor orientale.

Rafinamentul parizian l-am gustat alaturi de un capucino chantilly si un croissant, privind viata de la inaltimea turnului Eiffel. La vie en rose, strazi mici si cochete intesate de magazine de suveniruri, alaturi de marile bulevarde-Champs Elysees, un strop de noblete de mult uitata la Luvru, de unde iesi in viata idilica a gradinilor Tuilleries. Apoi m-am pierdut pe strazile pline cu verdeata din Brusellex, unde m-am transormat pentru o clipa intr-un personaj serios ce viziteaza Parlamentul European, desi semanam mai mult cu un agent secret ce afiseaza un aer glacial la exterior ce ascunde nebunia si focul interior.

The land of all posibilities...America-acolo am lucrat vreo 6 luni, avand cele mai diferite job-uri. Ziua mea la cascada Niagara, New York ce m-a cucerit din prima clipa, Philadelphia, Boston, Washington, Baltimore, Vermont, si lista ar putea continua...peripetii si aventuri de toate felurile, un strop de adrenalina, zbor deasupra unui cuib de cuci cu...balonul, soferul de taxi clonat dupa Bin Laden si...inapoi acasa.

Apoi din nou, ziua mea la Viena, sedinta foto la Schonbrunn, rasta in Budapestea...apoi pasii m-au purtat usor-usor de la farmecul civilizatiei la desertul Sahara, de la masini luxoase la camile, narghilea, negocieri si muzica arabeasca. Tunisia, alte 6 luni in Andalucia, care a ramas de departe locul meu preferat, Madrid, Barcelona...flamenco, sangria...OLE!

Acum urmeaza...Roma! Mi-am spus candva ca trebuie sa ies din tara intr-un fel sau altul in fiecare an, si asta pt ca nu vreau sa uit relaxarea de acolo, in cotrast cu crisparea oamenilor care merg pe strada aici. Asa ca, nu ne mai ramane de facut decat sa ne punem centurile de siguranta, caci orice calatorie cu mine e o cale sigura spre pericol, aventura, rasturnari de situatii si..mult farmec...si let's go around the world!

once upon a time...360

In plina moda a blogurilor, am descoperit si eu placerea de a scrie. Blogul de pe yahoo 360 m-a prins uneori ca un drog din care trebuia sa iau doza zilnica, alteori l-am inselat, ba chiar parasit de atatea ori incat incepuse sa semene cu una din relatiile mele furtunoase. Dar in inconstanta mea, totusi ma intorceam in mod constant la el. Scrisul, actoria, desenul...toate astea sunt pasiuni pe care nu le voi parasi niciodata cu adevarat, chiar daca uneori o sa plec dupa tigari si o sa dispar pentru cateva luni de exemplu.

Si cum iubirea traieste si dincolo de moarte, iata ca o data cu disparitia 360-ului, un nou blog s-a nascut, in aceeasi zodie leonina cu mine. As fi baut un pahar de sampanie pentru asta, dar nu am decat un red bull energizant in miez de noapte, tocmai bun sa-mi tina simturile in alerta, pentru a gusta din plin din suspansul filmelor de Hitchcock la care ma uit acum. North by northwest deocamdata....chiar daca eu si blogul meu suntem de fapt localizati south by southeast, si asteptam o noua zi sub dogoarea soarelui de sud.