Germania...

Trenuri, drumuri, avioane...

Mi-am petrecut dimineata intr-o gara, asteptand trenul. Cu o zi inainte alergasem dupa tren mai ceva ca la maraton, doar ca sa-l vad cum pleaca de sub ochii mei, chiar in momentul cand am ajuns pe peron. Intr-o alta zi, alarma ceasului de dimineata m-a facut sa cad din pat, infasurata in patura, ceea ce mi-a dat o energie ce m-a tinut intreaga zi...si am prins toate trenurile.

Ieri am alergat din nou dupa avion si am reusit sa ajung cu 5 minute inainte sa se inchida poarta. De data asta nu eu am intarziat, ci trenul. L-am asteptat cu un mic dejun frantuzesc, observand marea de lume care intra si iese dintr-o gara. L-am asteptat cu el, care nu e obisnuit sa astepte trenuri sau sa alerge dupa avioane. Deci fuga mea dupa adrenalina creaza o tornada care ii ia pe sus si pe cei care nu se simt in siguranta in mijlocul norului de intensitate si flacari. Imi place sa ma consider un condiment care adauga intensitate in viata oamenilor, cu pretul tulburarii linistii...publice.

Avionul asteptat, urmarit, alergat si prins pe ultima secunda, a ajuns mai devreme cu juma' de ora. Precizie nemteasca de ceas. Le-am spus auf wiedersehen cu zambetul pe buze si mi-am continuat goana nebuna. Dar am invatat sa ma opresc pentru o clipa si sa rasuflu. Si m-am trezit si devreme, caci nemtii astia m-au invatat pretul timpului.

Ich liebe dich!!! Nu, nu e pentru stewarzii din avion, contrar asteptarilor, dar asta e cam tot vocabularul meu in nemteste. Capisci?