Daca m-ar intreba cineva acum care e modelul meu in viata, i-as raspunde: un pisic! Cel care a murit azi. Aprilie 2007-6 octombrie 2009. Atat a trait. 2 ani jumate. Dar in scurta lui viata ne-a invatat pe toti arta de a trai.
Am scris despre el pe blog si atunci, de mult…
Acum putin timp, la intoarcerea in tara, am gasit unul din pisoi cu coloana rupta. Cel mai mic si mai colorat dintre pisoi. L-am dus imediat la doctor-nu-mi vine sa cred ca ai mei n-au facut si n-au zis nimic desi era asa de ceva timp, nu se stie cum s-a putut intampla asta. Radiografia a aratat clar-fractura de 3 procese vertebrale cu afectare de maduva.. numai ca avand doar 3 luni are sanse destul de bune de recuperare partiala. Dar nu o sa transform asta intr-o drama, asta s-a consumat atunci, ce e important e ca avem ce invata de la pisoiul asta. Desi e paralizat la labutele din spate si incapabil sa-si controleze vezica sau coada, e cel mai vesel si mai agitat dintre pisoi. Prima zi la doctor.. inceputul unui tratament lung si anevoios.. dintr-un pisic mic-mic s-a transforat intr-o fiara periculoasa. I-a muscat pe toti cei care-l tineau pt injectie.. inclusiv pe mine.. unul din doctori a stat mult timp cu ambele maini bandajate, atat de profunda a fost muscatura.. dar asta nu-i nimic.. a doua zi.. s-a repezit la un caine mare si fioros si l-a muscat si pe ala-din proprie initiativa, fara nici un mesaj ostil din partea cainelui.
Acasa nu sta nici o clipa si a invatat sa se deplaseze foarte repede, ba chiar se si catara numai cu labutele din fatza. Pentru ca nu are constienta bolii nesimtind nici un fel de durere si fiind prea mic e atat de plin de viata incat energia lui o depaseste de departe pe cea a celorlalte pisici.. a cainilor sau chiar a noastra.
A trecut aproape o luna.. de vizite zilnice la cabinetul veterinar.. de gimnastica recuperatorie acasa.. iar rezultatele sunt peste asteptari. Uite cat de mult inseamna optimismul si increderea. Asa si noi.. nu conteaza cat suntem de mici.. putem obtine atat de multe.. trebuie doar sa actionam.. sa nu mai gandim atata posibilele rezultate.
Au trecut peste 2 ani de atunci, timp in care a devenit din ce in ce mai vesel si mai plin de viata, si a capatat repede suprematia peste celelalte pisici si caini. Intr-un fel, devenise purtatorul lor de cuvant, caci ne trezea pe toti dimineata, cerand de mancare pt el(de fapt ea) si restul. A invatat atat de repede sa-si compenseze handicapul…de care nu cred ca a fost vreodata prea constient. A fost fericit… Noi, oameni, sanatosi, in deplina putere, ne lamentam atata, si nu avem curajul sa traim cu adevarat, iar el, un pisic, mic, speriat si paralizat, ne da la toti lectii!
Am scris despre el pe blog si atunci, de mult…
Acum putin timp, la intoarcerea in tara, am gasit unul din pisoi cu coloana rupta. Cel mai mic si mai colorat dintre pisoi. L-am dus imediat la doctor-nu-mi vine sa cred ca ai mei n-au facut si n-au zis nimic desi era asa de ceva timp, nu se stie cum s-a putut intampla asta. Radiografia a aratat clar-fractura de 3 procese vertebrale cu afectare de maduva.. numai ca avand doar 3 luni are sanse destul de bune de recuperare partiala. Dar nu o sa transform asta intr-o drama, asta s-a consumat atunci, ce e important e ca avem ce invata de la pisoiul asta. Desi e paralizat la labutele din spate si incapabil sa-si controleze vezica sau coada, e cel mai vesel si mai agitat dintre pisoi. Prima zi la doctor.. inceputul unui tratament lung si anevoios.. dintr-un pisic mic-mic s-a transforat intr-o fiara periculoasa. I-a muscat pe toti cei care-l tineau pt injectie.. inclusiv pe mine.. unul din doctori a stat mult timp cu ambele maini bandajate, atat de profunda a fost muscatura.. dar asta nu-i nimic.. a doua zi.. s-a repezit la un caine mare si fioros si l-a muscat si pe ala-din proprie initiativa, fara nici un mesaj ostil din partea cainelui.
Acasa nu sta nici o clipa si a invatat sa se deplaseze foarte repede, ba chiar se si catara numai cu labutele din fatza. Pentru ca nu are constienta bolii nesimtind nici un fel de durere si fiind prea mic e atat de plin de viata incat energia lui o depaseste de departe pe cea a celorlalte pisici.. a cainilor sau chiar a noastra.
A trecut aproape o luna.. de vizite zilnice la cabinetul veterinar.. de gimnastica recuperatorie acasa.. iar rezultatele sunt peste asteptari. Uite cat de mult inseamna optimismul si increderea. Asa si noi.. nu conteaza cat suntem de mici.. putem obtine atat de multe.. trebuie doar sa actionam.. sa nu mai gandim atata posibilele rezultate.
Au trecut peste 2 ani de atunci, timp in care a devenit din ce in ce mai vesel si mai plin de viata, si a capatat repede suprematia peste celelalte pisici si caini. Intr-un fel, devenise purtatorul lor de cuvant, caci ne trezea pe toti dimineata, cerand de mancare pt el(de fapt ea) si restul. A invatat atat de repede sa-si compenseze handicapul…de care nu cred ca a fost vreodata prea constient. A fost fericit… Noi, oameni, sanatosi, in deplina putere, ne lamentam atata, si nu avem curajul sa traim cu adevarat, iar el, un pisic, mic, speriat si paralizat, ne da la toti lectii!
Postări
